Dragnea si Irina, vodevil subtire, cu un corb batran si o turturica. Romania e inepuizabila cand vine vorba despre comedii antologice. Saptamana trecuta am avut minunatul cuplet cu fugari. DNA sughita/ dupa Elena si Ghita/ Bica gagica/se arde-n Costa Rica/ Monica uratica/ vrea sa prinda gagica/ si sa verse la Bruxelles/ca-i curatat si Traienel.
Dar cel mai bine m-am distrat in 2014. Atunci, Basescu si-a atomizat intelectualii lingai, anuntand ca o sustine pe Elena Udrea la presedintie. Ca sa fortam zoologia, viperele schelalaiau. Dar s-au reorientat iute. Ziaricii au o expresie. Una stangace, ca sunt tampitei. Cutare e „nebun in sensul bun al cuvantului”. O imprumut si o adaptez, multumindu-le ziaricilor, cu politetea care m-a consacrat: hai sictir! Asadar, Andrei Plesu, „fiind pervers in sensul bun al cuvantului”, s-a prins ca Iohannis va fi presedinte, asa ca s-a dat cu el. Liiceanu, „fiind gascan in sensul bun al cuvantului”, s-a apucat sa o sustina pe Monica Macovei. Nu era singur. Din suita lui Liiceanu faceau parte toti sorosistii intarziati. Conceptul Soros – Anticoruptie e depasit de zece-cinspe ani. Soros – Anticoruptie a inceput din Vestul Europei, din Portugalia. Sper ca n-ati uitat de europarlamentara Gomes, care i-a certat pe pesedisti saptamana trecuta si a avut dreptate. Dar Soros – Anticoruptie a pornit in 1998. Tin minte exact, fiindca luase Saramago Nobelul si eram, din intamplare, la Porto. Am fost la un restaurant de Fado, aflat la radacina unui pod peste raul Douro, cu deputatii Nicolae Dide si Dan Barbaresso (penetecedist, stomatolog). Acestia se intalnisera cu niste omologi de-ai lor portughezi, de la care aflasera ca urma sa inceapa prigoana. Astazi, numai noi am ramas cu tortura. In Europa civilizata, se lucreaza pe Soros-Invatamant. Intre Soros – Anticoruptie si Soros – Invatamant a fost faza Soros – Protectia Mediului, cu maimutoii aia pe baza de voluntariat. Niste cretinuti se cred Hansel si Gretel, se plimba prin padure ca Scufita Rosie si aduna peturi, iar bagabontul care a infiintat oengeul ia banii.
Cea mai frumoasa vrajeala a intectualilor iubitori de catuse e aia cu „Suntem cu Europa!” Dar noi, astia care nu urlam, cu cine suntem? Natural, tot cu Europa. Cu rusii n-avem cum sa fim nici daca am vrea, fiindca ne dispretuiesc. Si nu de acum, ci de la Panait Istrati incoace – caz tragic, cu Istrati nu glumim. Dar putem face poante despre fidelitatea noastra cand ne amintim ca, in 1990, cei mai mari proamericani erau fiii calailor veniti dupa 23 August 1944 pe tancurile sovietice. Luind-o tehnic, cum, cum, cum sa fim cu rusii? In secolul XIX si in prima jumatate a secolului XX, in saloanele noastre se vorbea franceza. Chiar si pe vremea lui Kiseleff – tot franceza. Iar azi vorbesc engleza pana si cei care n-au facut engleza la scoala. Si nu stiu rusa nici cei carora li s-a predat rusa la scoala, ca materie obligatorie. Sa presupunem, insa, ca au rusii vreo intentie cu noi. Se vor folosi de securisti, nu le trebuie odangii. Dar dupa ce se vor instala, vor duce vreo 50 de deontologi la Moscova si la Sankt Petersburg, ii vor tine o luna pe icre negre cu polonicul si vodca la galeata. Precedentul exista. Si e recent. Asa a procedat Azerbaidjan. Ce reportaje limbiste am vazut la televizii si in revistele de cultura!
