A aparut albumul „Monoxile”, al sculptorului Octavian Olariu, artistul roman prezent in Cartea Recordurilor cu cea mai mare monoxila din lume, de 7,4 metri, expusa la Osoppo, in Nordul Italiei.
Intr-un text mai vechi, reprodus in album, Andrei Plesu defineste monoxila si descrie lucrarile lui Olariu „El a gasit procedeul — stupefiant — de a converti volumul rudimentar al oricarui bloc de lemn intr-un adevarat labirint de articulatii si aceasta doar prin cateva crestaturi judicios calculate. Olariu reuseste, cu alte cuvinte, sa obtina numai cu ferastraul ceea ce, de obicei, nu e de inchipuit decat la capatul unei laborioase manipulari de suruburi, cuie, incleieri si balamale. Sculptura lui e precisa pana la formula si totusi de o abia controlabila fantezie. E simultan ecuatie si metafora”.
Desi Olariu a fost nominalizat, in 1978, pentru premiul Uniunii Artistilor Plastici din Romania, distinctia nu i-a fost acordata, pentru ca nu era membru de partid. Din aceasta cauza a fugit din tara, precum colegul sau George Apostu. Desi Octavian Olariu face parte din aceeasi generatie cu Apostu, Iliescu-Calinesti, Gorduz, Buculei, artistul stabilit in Canada nu se bucura de recunoasterea interna a acestora. In schimb, in enciclopediile de peste Ocean, Olariu apare langa Henry Moore si Brancusi. Monoxilele lui pot fi admirate in muzee prestigioase, in parcuri si in fata unor institutii din Canada, America si Italia.
In Romania, are doar vreo 10 lucrari la muzee. Cat despre colectionari autohtoni, nu cred sa fie trei care sa se laude cu sculpturi de Olariu. Artistul ia un trunchi, ii face o disectie, iar lemnul, in loc sa devina rumegus, eclozeaza pasari ale lui Cronos, seduse de discursuri eoliene.
