Ochi in ochi cu Romania

„Regimul burghezo – mosieresc”, cum am invatat la scoala, i-a bagat pe comunisti la puscarie. Inchisoare in conditii umane. Dupa ’47, comunistii i-au bagat la puscarie pe liderii partidelor istorice, pe intelectualii nealiniati, pe industriasi, pe „chiaburi”. Pe urma, s-au bagat la puscarie comunistii – intre ei. Asa ca strategia lui Basescu, preluata de Iohannis, nu reprezinta o noutate. E o boala impamantenita . Tot ereditara este si maladia celor care se excita si aplauda cand vad oameni incatusati. Dupa 2012, insa, au fost haituiti si medicii. Asa ceva au mai facut doar Stalin, care i-a prigonit pe doctorii evrei, si Ceausescu, dupa 1967, cand a interzis avorturile si s-a apucat sa priponeasca ginecologii.

In aceste conditii, aparitia unei carti – interviu cu Monica Pop inseamna o spalare a ochelarilor de cal prinsi intre urechile candizilor indoctrinati. Fiind vorba despre o somitate ca Monica Pop, i-am numit pe aplaudaci „candizi indoctrinati”. Altfel, as fi scris argotic – „fraieri prostiti”. Prefata cartii imi apartine, o reproduc si ma laud, fiindca, de data asta, am de ce. Cautati cartea! A aparut la editura „Semne” si va avea mai multe lansari. Deocamdata – prefata mea.

La prima vedere, ziarista Mirela Gruita si Monica Pop au facut o carte de convorbiri. „Intre patru ochi” si ochi in ochi cu cititorii. E o onoare sa citesti o carte despre Monica Pop, darmite sa scrii despre ea. Iar onoarea e depasita doar de placerea lecturii si de invidia profesionala. „Intre patru ochi” mi se pare si un caiet de subiecte pentru prozatori. Din aceste covorbiri se pot naste vreo 300 de carti si nu trebuie sa ne mire. Monica Pop are harul de a transforma orice zvon de lumina in cascada fosforescenta. Cand si-a dat doctoratul, un medic de prestigiu i-a spus ca teza ei e ca o poveste frumoasa si poate fi citita ca un roman. Monica Pop are povesti calde („m-am apucat de oftalmologie de dragul ochilor albastri ai bunicii”), povesti care te amuza (cele cu scriitori si actori) si povesti care iti ingheata sangele (la cutremurul din 1977, „un militar tanar tinea de picioruse un bebe care era in pijama si murise. Tanarul il tot salta de picioare nevenindu-i sa creada ca nu mai respira”). Uneori, viata e un scriitor mai crancen decat un raft cu toti clasicii. Am citit rascolitoarele marturisiri ale Monicai Pop si m-am gandit la bunatatea doctorului Axel Munthe, regasita in „Cartea de la San Michele”, la literatura de aventuri cu napastuiti salvati si la medicii din romanele Ilenei Vulpescu. „Eu am platit intotdeauna de doua ori”, spune Monica Pop. O boala crancena si atacurile unor infiltrati in lumea medicinei au inaltat-o. Dar despre lucrurile astea scriu eu, fiindca stiu cat a suferit. In carte, Monica Pop ocoleste sufletele oarbe. Monica Pop este ochiul cel mai frumos si mai dulce al unei natiuni mioape.

author avatar
Razvan Ioan Boanchis
1.393 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger