O poiana in Apuseni cu numele „Aurelia Ion si Adrian Iovan”

E cald in birouri. E confortabil in birouri. Avem tot ce ne trebuie in birouri. Pe ecranul telefonului scrie exact unde suntem. Extraordinici, ce realizare! Daca ne sunam nevestele sau prietenii, niste baieti priceputi ne asculta intimitatile si prostioarele. Calculatoarele duduie ca niste cuptoare, ca se izmenesc corporatistii pe feisbuc. Eu, un invechit, rasfoiesc ziarele. Ma murdaresc pe maini cu cerneala tipografica, vai, ce inapoiat sunt, as merita sa ma duc acasa cu trasura! Dupa tragedia aviatica din Apuseni, cel mai bun titlu l-a dat „National”. „Au murit cu lacrimile inghetate pe obraz”. Aurelia Ion si Adrian Iovan au plecat sa salveze vieti si au pierit fiindca tehnica noastra superioara nu i-a depistat la timp. Si ce? N-au trecut decat 102 ani de la nenorocirea de pe Titanic. Important e ca noi si securistii avem jucarii si le folosim ca sa ne dam mari. „Ai postat pe feisbuc pozele din vacanta?”. „Da, draga, sa se oftice toate proastele cand imi vad poseta!”. E tare de tot progresul asta tehnic! Iar tanara voluntara Aurelia Ion si pilotul de elita Adrian Iovan au murit cu lacrimile inghetate pe obraz. Doua stanci pictate, iarna, in Apuseni. Vor avea funeralii televizate, poate si statui, cu siguranta niste strazi cu numele lor. Eu mi-as dori ca o poiana din Apuseni sa se cheme, de azi incolo, „Aurelia si Adrian”. Aici ricosez in Miorita si e interzis, noi am facut muci si o balada cu versuri cosmice pentru a arata ce smecheri de bulevard, ce cinici de trotuar suntem! Bai,  copii, va dati pe feisbuc ca pe gheata, vreti sa salvam avioane prabusite in munti, iar in marile orase, tomberoanele pline cu mizeria vietilor noastre sunt legate cu doua randuri de lanturi!