Buzura n-a avut o moarte tragica, de poet damnat, Buzura s-a prapadit ca un boier al prozei – si chiar a fost un boier al prozei – asa ca imi permit sa scriu cu detasare, nici de bine, nici de rau, despre un om detasat de confrati, carora nu le-a facut nici bine, nici rau.
Pentru mine, Buzura a reprezentat un romancier ardelean din epoca lui D.R. Popescu. Pe 27 iulie 2014, asadar cand Buzura era in viata, am publicat in „National” randurile de mai jos. Azi le-as pune un bemol, dar nu imi stric eu textul si nu imi falsific atitutidinea pentru ca s-a intamplat – urmeaza o banalitate – o chestie care ne asteapta pe toti. Considerati, totusi, ca am pus bemolul! „Multa lume gomoasa mi-a reprosat ca as scrie mizerii la adresa lui Patapievici. Corect. Si o sa recidivez. Nu suport aceasta broasca ruginita, de yala defecta, montata la usa vandalizata a culturii romane, si ma contrariaza faptul ca Plesu inghite broscuta rapace ca un broscoi. De la Liiceanu n-am nicio pretentie. Dar intre ICR-ul lui Patapievici si ICR-ul lui Buzura aleg varianta batraciana, patapievicioasa. Uneori, ma intreb cat as putea obtine la un anticariat pe romanele <<Orgolii>> si <<Refugii>, muncite de regele plictiselii numit Buzura. Cand traia Ceausescu, mi-am distrus vederea strabatand aceste ariditati, aceste caramizi intortocheate. N-aveau seva, dar ii cucereau cu aluzii soparloase pe activistii de teapa lui Iliescu Ion. Azi, n-as citi o carte de Buzura nici daca mi-ar oferi cineva 1000 de euro. Dar ce tampenii sustin? Daca mi-ar da 100 de euro ca sa parcurg trei pagini, n-as risca sa-mi creasca dioptriile chinuindu-mi ochii cu insinuarile balite de harnicutul Buzura”.
Buzura muncea cat Balzac si avea talent cat alt Popescu, nu D. R. Popescu, ci Dumitru Popescu.
Ca presedinte al ICR, Buzura a fost un impaiat depus de Iliescu intr-un castel de la Sosea. Iar castelanul impaiat a asistat la perpetuarea unei culturi neconvertibile, de strachina si opinca. Spre deosebire de inertul Buzura, Patapievici a reusit cate ceva pentru artele plastice – in literatura a facut numai nenorociri. Cand ma gandesc la realizarile lui Patapievici, il ocolesc pe graficianul Dan Perjovschi, ale carui desene nu sunt geniale prin simplitatea lor, cum zic snobii. Sunt cretine, puerile prin simplitatea lor. Sa fim seriosi, Romania are o traditie in grafica de presa, de la Jiquidi la Petrescu – Gaina, de la Iser la Ressu pana la academicianul Eugen Mihaescu, un pictor – scriitor care ma onoreaza cu prietenia sa.
Pe cei care cred ca l-am murdarit pe Buzura cat inca e cald ii rog sa ramana la fel de prostoboi, dar departe de articolul meu! Buzura are locul lui in cultura romana. Cred ca undeva intre Norman Manea (peste Norman Manea) si Nicolae Breban (sub Breban).
