Am convingerea ca Bruxelles va lua atitudine impotriva pedofiliei. „Pedofilia ucide!”, „Nu vrem sa fim o natie de pedofili!” – astea sunt lozincile pe care Bruxelles le va recomanda propagandistilor oengisti. Iar eu ii indrum sa citeasca nuvela „Doi domni din Bruxelles”, de Eric Emmanuel Schmitt, in care doi homosexuali soft cresc de la distanta (distanta, baieti, pastrati distanta!) un copil.
Mari asteptari am si de la aparatorii homosexualilor. Sunt convins ca vor lansa tema „Cati dintre homosexuali sunt si pedofili?” Vor publica statistici, vor recunoaste ca au fost creduli spre cretini ca sa nu para demodati, Romania va trai momente nutritive emotional, ca pe vremea comunistilor, care macar mimau ca isi fac autocritica, la sedintele de partid. Ii stiti pe iubitorii distinsilor pederasti. Sunt acei trubaduri ai corporatismului si ai bancilor, care injurau, la sfarsitul anului trecut, familia traditionala si Biserica, dar propaganda LGBT din scoli nu ii leza. Nici Soros nu va sta degeaba. Deja are remuscari. Isi spune „nu e rau ca le-am dat o bucata de franzela intelectualilor, dar de ce am finantat io oengeuri care se baga in justitie? Probabil aveam un interes material sau teritorial, m-am ramolit, nu mai tin minte!”
Cea mai demna atitudine o va avea Cristian Tudor Popescu. Eu mizez pe capul lui, cota doi la unu, 33% chelie, 66% ticalosie. Ozenistul cu gecuta de fochist deja isi da palme cu „Apelul catre lichele”, al lui Liiceanu. In compunerea induiosatoare a lui Liiceanu era vorba despre odangiii lui Ceausescu, lingai de foame. Avand stomacul plin inca de cand traia Dumitru Tinu, tenismanul farfuriot a sustinut, in octombrie 2017, cand institutia „Mama, Tatal si Copilul” era sodomizata la greu de curentul tefelist, urmatoarele alegatii duioase: „Oamenii fac copii cand au un grad ridicat de insatifactie. Cand oamenii au o viata foarte incarcata, foarte completa profesional, sentimental (vedea-te-as cu barba lui Remus Cernea in gingii! – n.m.), nu mai simt nevoia sa faca copii. Cei care fac copii multi sunt saraci si nemultumiti in raport cu societatea”. Popescule, ati fost multi acasa? Ma bucur ca tatal tau nu s-a inchipuit vreun „vandal priapic” (Ion Barbu), fiindca ar fi crescut exponential numarul nefericitilor din presa.
Intrebari ar mai fi. Prigoana doctorilor de elita, prigoana crestinilor, prigoana familiei traditionale, prigoana copiilor cruzi sunt si astea valori europene? Sau singura valoare europeana e sloganul cretin „Coruptia ucide”, in rostire securisto – oengista? Printre tefelisti sunt, chiar sunt si fraieri (pardon, pardon, idealisti!) care n-au pus botul la Savarin, ca oengistii. Nicio ofensa, Savarin a fost un renumit cofetar parizian care a elogiat produsele Casei Capsa si de acolo se trage savarina. La fel – jofra. In 1920, maresalul francez Joffre a vizitat Capsa si astfel a aparut prajitura. Informatiile le-am luat din „Cafeneaua literara” a lui Emil Manu, poet, istoric literar si detinut politic. Vreti valori europene? Capsa e valoare europeana. Paul Morand scria ca „in Capsa se patrund patru lucruri deodata: un hotel, cofetarie, restaurant, cafenea. Imaginati-va intr-o casa cu aparenta modesta si desueta, patru vechi glorii europene: restaurantul Foyot, cofetaria Rumpelmayer, cafeneaua Florian din Venetia si hotelul Sacher din Viena”. In localul familei de aromani Capsa au locuit si au consumat imparatul Franz Josef, Sarah Bernhardt, Enrico Caruso. „La Capsa, unde vin toti seniorii,/ Local cu doua mari despartituri,/ Intr-una se mananca prajituri,/ Intr-una se mananca… scriitorii.” (N. Crevedia, tatal lui Eugen Barbu).
Dar pentru tefelisti, valoare europeana e Monica Macovei. Chestiune de gust. Daca ii duci pe tefelisti, pe tefelei si pe tefelogi la Amsterdam, li se rupe de Rijksmuseum. Vor fi impresionati de biciclisti („ce conditii au biciclistii!” – extraordinici, extramorocar!) si de travestitii din vitrine.
