Ministrul Sanatatii este un contabil penelist. In Romania Domniei Sale, ambulantele se blocheaza in nameti, iar spitalele au ajuns ceva intre penultima statie a dricului si teleshopping. Angajatii de la Registratura fura baza de date si o pun la dispozitia escrocilor care vand produse (semi)farmaceutice. Sa presupunem ca sunteti pensionar si aveti probleme cu spatele. Va suna o derbedoaica si va face o oferta-giugiuc pentru o saltea-minune.
Bineinteles ca ramaneti masca. „De unde stiu astia ce ma doare pe mine?”. He, he, he, timpul, de fapt timpurile ticaloase, surclaseaza imaginatia dumneavoastra. Pe vremea lui Ceausescu erati convocat de Partid, azi va cauta capitalistii care intuiesc ce boli aveti! „Va invitam la o prezentare, salteaua noastra va va vindeca in doua saptamani!”. Daca veti comite greseala sa mergeti, v-ati ars! In sala de conferinte a spitalului, pe piedestal, la prezidiu, se infiinteaza un domn care se recomanda doctor, iar cativa agitatori va obliga sa-l aplaudati ca la sedintele corporatistilor — tot un fel de sedinte PCR. Doctorul de marketing vorbeste vreun sfert de ora si la sfarsit va spune pretul. „O nimica toata, 8.000 de lei, fiindca e din Anglia!”. Pe obiectul incomod ca un pat pliant scrie „Made in Hungary”, dar cred ca-i din China. Normal ca nu cumparati teapa, insa la sfarsit va inconjoara badigarzii si va cer „100 de lei, taxa de consultatie a domnului doctor”.
Povestea de mai sus este minora si comica in raport cu formele de golanie criminala din sistemul de Sanatate. Un director de spital cumpara medicamente din strainatate in valoare, sa convenim, de 100.000 euro. Bani publici. Le vinde pe urma unui speculant descurcaret, in varsta de 25-30 de ani, cu 20.000. Iar negustorul Pulifrici le da, cu 50.000 de euro, inapoi in strainatate. Intrebat unde sunt medicamentele, domnul director zice ca au fost administrate bolnavilor.
