Sub ultimul meu articol am primit un mesaj duios. Il reproduc. Necenzurat. Am umblat doar la punctuatia iscusitului condeier. Prodigiosul autor are unele probleme cu virgulele si punctele de suspensie, nimic semnificativ, talentul dumnealui conteaza.
Va doresc o lectura cu delicii! „Ba, bou in ghena! Lucrez la o corporatie si am un credit (textul incepe cu o doza de optimism, n.m.) de 400 de euro pe luna pentru o masina premium (desi a mierlit-o, Enzo Ferrari a confirmat – pentru acest domn corporatist a facut-o rosie). Dar castig 1600 de euro net (Onassis!, n. m.). Imi raman multi bani (oho!, n.m.), vrei sa-ti dau un credit si tie? Dar o mhuie nu vrei? Te-n mortii mha-tii de freak of nature, corpulatristule!” Mama, asta-i situatia, asta-i munca mea! Eeeee, ce ziceti? Mi-a tras-o copilul! M-a avut, este? Este sau nu este? Aia cu „corpulatristul” e chiar frumoasa, o voi imprumuta.
Dincolo de gingasia mesajului exista lucruri grave. S-a dezvoltat o clasa sociala entuziasta, cu 1000 – 2000 de euro pe luna, care se crede bogata. Acest atlet al multinationalelor are atat de multi bani incat isi permite sa le ofere si celor pe care ii dispretuieste. Mie mi-a dat si alte chestii, ati vazut. La anul, Onassis care traieste in rate ne va sfida: isi va cumpara un tricou Boss direct din reprezentanta, ca s-a saturat de outlet. Acesta este simptomul saraciei – cu 1000, 1500 de euro pe luna, inrobitii la multinationale se simt foarte siguri pe ei. Daca ar avea 2000 de euro, si-ar lua Rolls – Royce in leasing. Nu radeti, ca pana si vacantele si le fac pe credit. Eu am fost din Saint – Jean – Cap – Ferrat si Capri pana la Evian sau Gstaad, dar as fi preferat sa ma duc la Calimanesti decat sa ma imprumut pentru concediu. In vacanta, poti sa te imbolnavesti sau sa te certi cu nevasta, asa ca tot ce iti doresti, cand te intorci, e sa uiti de deplasarea aia. Noua clasa conducatoare (corporatismul multilateral dezvoltat) se imprumuta pe sase luni sau un an ca sa urce in avion. Treaba oamenilor, dar nu poti sa dai lectii cand fiinta cea mai apropiata de creierul tau e paduchele care-ti parcurge parul de pe ceafa in drum spre ureche.
Tefeloazele astea mai au o chestie, absolut coplesitoare. Sifonaria. Fiind fiul unui mare stomatolog, am invatat de mic ca dusmanul meu este securistul. Am vazut zilele trecute un reportaj, la PRO TV. Un gunoi de vreo 25 de ani isi pusese pe bord ori sub retrovizoare o camera video sau cu ce rahat filma el (nu ma pricep la tehnica si n-am inregistrat pe cineva nici cand am luat interviu) si se lauda ca trimite la militie imaginile cu soferii care gresesc in trafic. Iar PRO TV il prezenta ca pe un erou, facea elogiul sifonariei.
