Nu esti cineva in fotbal daca nu te acuza presa si alte cazaturi ca ai un copil din flori. Nu conteaza cum sunt florile. Spurcate sau fara samanta. Din alea din plastic, bune de pus in glastra de pe mileu, sau din alea infipte la reverul nuntasilor de la tara.
Dupa Mircea Sandu si Piturca (e posibil, totusi, ca selectionerul de azi sa aiba ceva legatura cu polenizarea), i-a venit randul si lui Mircea Lucescu. Il cauta si pe el o buruiana. Dar nu orice buruiana. O buruiana de cimitir. Un gropar se da fiul lui Mircea Lucescu, iar televiziile se folosesc de vietatea tragica. Si caraghioasa. Mai mult caraghioasa decat tragica. Cameramanii si reporterizdele alearga in urma ambuscatului si tot ce reusesc e sa iuteasca moartea unei meserii agonice precum presa si sa-l indeparteze de Romania pe cel mai mare antrenor al nostru. Intai au popularizat un vatman. L-au transformat in vedeta pentru ca n-a incercat sa franeze si l-a bagat in spital pe Lucescu. Acum, i se iau interviuri unui distrus. E bine, e din ce in ce mai bine. Mircea si Razvan Lucescu aduna glorie, respect si bani departe de tara, iar la ei acasa sunt subiecte de fapt divers, rutier sau monden. Stiam ca media se hraneste cu destine exceptionale. Ziaricii romani, insa, incearca sa ridice pulberea (vatmanul, groparul) la exceptional. E posibil, daca ai talentul lui Gorki. Nu-i cazul acestor prapaditi. Ei se simt solidari cu vatmanul si groparul pentru ca e mai usor sa te tarasti decat sa levitezi prin aerul tare al Champions League.
