Premierul Tudose seamana izbitor cu scriitorul Mircea Santimbreanu. Aceeasi statura, aceleasi crevase ale fizionomiei.
Nu stiu daca exista potriveli si in ceea ce priveste apucaturile, ca eu in legende nu mai cred. Si lui Vacaroiu i se zicea Vodcaroiu, iar omul chiar era un consumator fruntas, dar de iaurt. Am o poveste draguta cu Mircea Santimbreanu. Ma indoiesc ca sosia detasata la Guvern e spirituala sau macar pacatoasa ca originalul. In vacantele de la Vila Scriitorilor de la Neptun, directorul Editurii Albastros se ducea la pescuit, cu Ion Baiesu sau Mircea Dinescu, pe lacul Tatlageac. Trata pescuitul cu o seriozitate pe care n-o dedica nici literaturii si isi astampara alte apetituri. Ademenit la un pahar, Santimbreanu le-a raspuns confratilor “io nu beau decat in timpul serviciului!”
Ramanem la cultura. Noul ministru de resort este un domn care a condus publicatii sau televizii de mondeneala. Amanuntul picant m-a binedispus pentru ca s-au revoltat tocmai pudicii din Piata Victoriei, care sustin casatoriile intre cetateni onorabili de acelasi sex. Nu-l cunosc personal pe Lucian Romascanu, dar stiu cate ceva din fisa acestuia. Fostii colegi sau subordonati il vorbesc de bine, pentru ca le rezolva problemele, bravo lui! E un tip insurubat in sistem si descurcaret. El se ocupa sa aduca bani, nu sa numere chiloti. Afacerile domnului ministru erau profitabile si e greu de stabilit daca pentru trusturile de presa sau pentru domnia sa. Sa speram ca va face ceva. Pentru cultura romana. Sau macar pentru familia lui. Cateva sugestii. I le-am transmis si predecesorului, dar ala era prea contaminat de Iliescu, al carui pupil a fost. In primul rand, nu mai furajati revista 22! N-a cerut nimeni sa se inchida acea oficina, ci sa traiasca din piata, din propaganda, din firimituri de la oengeuri. Au dat faliment “Literatorul” si “ Luceafarul”, iar Ministerul Culturii a fost insensibil. “Literatorul” si “Luceafarul” erau publicatii culturale. 22 e o revista militanta. Pentru Anul Ovidiu, 2000 de ani de la moartea lui Ovidiu, nu va mai cer nimic, domnule ministru, fiindca faptul e consumat, itinerariul Sulmona – Roma – Brindisi – Corint – Nessebar – Balcic – Constanta (poetul exilat a tinut si un jurnal de bord, despre care G. Calinescu scria ca ar fi primul din istoria literaturii universale) a fost refacut de artisti, cu bani particulari. Ministerul nu s-a aratat interesat. Domnule ministru, gata cu 22! Obtineti finantari pentru muzeele de arta! Si pentru exploatarea patrimoniului Brancusi, dar nu umblati cu trailailaiuri folclorice! E nevoie de o Tabara internationala de sculptura la Hobita (pentru asa ceva ar da fonduri si familia Gugghenheim, nu glumesc!) si de un Muzeu de Arta Moderna Brancusi, la Bucuresti. Simplu, alert, eficient.
