Mihaela Radulescu, un fel de Cioran cu bigudiuri

Alaltaieri seara, la Antena 3, Mihaela Radulescu si-a comentat o mai veche scrisoare de eleva care s-a mutat la alta scoala.

Maicuta carmelita juca rolul marii exilate culturale, un fel de Cioran cu bigudiuri. Epistola era, firesc, la fel de patetica si, in acelasi timp, de hazlie ca atunci cand a trimis-o. „Aici, la Monte Carlo, sunt cunoscuta ca scriitoare”. Sigur ca da, nu esti prozator daca nu balegaresti hartia cu jenibila cacofonie „arunca cu” si cu formulari gen „aparitii tulburator de nesemnificative”. Madam Emily Bronte de Chietrisica, afla ca tulburator se mariaza cu semnificativul, nu cu nesemnificativul! Mai departe. „Sunt o naiva, un fan al povestii cu Don Quijote!”. Saracul Cervantes! A incercat, initial, sa ironizeze istoriile cavaleresti, pe parcurs s-a sucit, imbogatind literatura cu acest roman fundamental, iar la Mihaela Radulescu a ajuns un basm.  Mai ramanea sa ne spuna si minunea, din revistele de femei, „defectul meu e ca am prea mare incredere in oameni”. Bineinteles ca n-a uitat sa adauge ca „as vrea sa existe si azi barbati ca Don Quijote”. E plin de ei, dar sunt lefteri. Te mai intereseaza? In final, ne-a asigurat ca randurile ei de oracol „pot fi scrise sau gandite si de altcineva”. Aoleu! Chiar asa prost sa fie ala?