Scriitorii romani sunt niste lefteri anonimi si revansarzi, care se citesc intre ei, in revistele lor de 200 de exemplare. Interesant e ca au si ifose. „Nu ma pretez sa scriu acolo, fiindca aia-i revista lu’ cutare (187 de exemplare, n.m.), io scriu la ailalti (214 exemplare), pentru ca aici se exprima elitele”. Ma rog, elitele valahe sunt un fel de secte fara aderenti, dar asta nu le-a impiedicat sa rumege ani in sir banii publici.
Astazi, elitele astea de borcanul cu zacusca fac spume pe motiv ca Mos Craciun a dat faliment. Pomana de la stat, sub forma de imprumuturi restituite in posteritate, nu mai primesc, in presa vie si cu tiraj sunt prea lenesi si prea neadecvati ca sa patrunda, iar vilele de la Cumpatu-Sinaia, unde o belfereau ei, au fost inapoiate proprietarilor de drept — aspect care ma incanta. Si dupa ce ca debordeaza de puturosenie si gandire reziduala, anchilozatii astia se dovedesc si ticalosi, neglijand arhitecti de palate literare, precum Eugen Barbu. Era mai crud si mai mahalagiu, uneori mai ticalos decat 14 staboruri, dar ce scriitor, ce scriitor!
La vreo 20 de ani dupa moartea lui Celine, un critic francez destept a zis, ba, golanilor lesinati, mai lasati-ne cu turpitudinea asta legata de colaborationism sau, daca nu va puteti invinge frustrarile, publicati in stanga un articol despre scaderile omului, iar in dreapta recunoasteti-i opera. Noroc ca multe edituri mari au reeditat o mare parte din cartile lui Barbu, asa ca nea Jean, desi e mort de vreo 25 de ani si neglijat de critica incaputa pe manichiura unor frigide literare, are mai multi cititori decat toti detractorii lui la un loc. Uneori, inainte de culcare, deschid cate o carte a lui Barbu si citesc la intamplare — asa cum ne-a invatat Tudor Vianu sa procedam cu volumele de poezii — 15-20 de pagini. A fost genial, genial pana si in Facerea lumii, un roman tezist, despre o tipografie comunista. Asta inseamna un scriitor greu. Sa te traga dupa el, rand dupa rand, foaie dupa foaie, sa nu lasi romanul chiar si atunci cand intelegi ca, fiind sub vremi, a girat o monstruozitate.
Stiti ce fac pigmeii? Il citesc pe Eugen Barbu. Pentru ca il citesc, va garantez asta. Il admira in secret si il injura in public, pentru ca l-au cunoscut, pentru ca i-a sfidat, pentru ca era mare, mare de tot.
