Inițiații din politică și afaceri au o expresie – „la frizerie, hopa, l-au băgat la frizerie!” Tare sunt curios cine va intra la frizerie săptămâna asta. Zilele trecute a ajuns Barna la frizerie, în urma „unei investigații de presă.” „Investigație”, cum să nu! Și mai ales „de presă”, cum să nu! În realitate, se duce o luptă dură între generațiile de frizeri. Categoriei de frizeri 65+ i s-a așezat praful pe epoleți, iar frizerii 35+ vor să-i execute pe frizerii chelului Băsescu, adică pe frizerii 45+, care au condus țara în ultimii 10 ani.
Frizerii 45+ au câștigat săptămâna trecută, când l-au tuns frumos pe Barna. Astfel, a văzut și poporul că orice operă de artă are imperfecțiuni. În cazul lui Barna – o droaie de imperfecțiuni. Useriștii au vrut să-l învingă pe Iohannis cu un cal troian, dar frizerii 45+ l-au tuns frumos pe mânz. Nechezase și cam tare. L-au tuns cu ghilotina politică, până l-au transformat în cal mort. Avantajul sasului elocvent ca un Trabant e că useriștii n-au cultură nici cât el. Nu te apuci să strigi „Fără penali” când ai în frunte un domn care a dat fonduri europene surioarei și prietenarilor din copilărie. Sau te apuci, dacă n-ai auzit de Robespierre. Maimuțoiul francez poreclit „Incoruptibilul” iubea ghilotina și a sfârșit ghilotinat. Tot ghilotinată a sfârșit și Maria Antoaneta, Regina Franței, dar să vedeți care sunt diferențele dintre Maria Antoaneta și Robespierre, dintre Regalitate și socialism, pentru că revoluția franceză din 1789 a fost primul strigăt al comunismului. Useriștii sunt nepoții lui Marx și strănepoții Marseillezei. În fine. Când a urcat pe eșafod, Maria Antoaneta l-a călcat, din greșeală, pe călău și i-a spus „je vous demande pardon, monsieur!” Acelea au fost ultimele ei cuvinte.
Să lăsăm noblețea și să ne întoarcem la frizerie. De mic folosesc expresia hapciupalitică „oamenii au nevoie de bani, nu de sfaturi”, dar probabil am îmbătrânit și îmi permit să vă dau un sfat. E bine să credeți doar în publicațiile cu ediții tipărite și în televizii, așa imperfecte cum sunt ele! Pe Barna nu l-a rezolvat presa, ci o frizerie. Când auziți sintagme toxice ca „platformă digitală”, „platformă de jurnalism alternativ”, „platformă independentă”, „platformă contributivă” – trebuie să ziceți hai, marș, marș! Astea nu sunt instituții de presă, ci frizerii ale aripilor din Sistem. Prostoboii vor replica „retrogradule (sau chiar moșule), acesta este viitorul!” Nu, trotinetiștilor electrici, acesta nu este viitorul, aceasta este moartea viitorului! Toate trotinetele din lume nu costă cât o mașină de epocă, iar prin „mașină de epocă” eu înțeleg une voiture mai veche de 100 de ani. De pildă un Landaulet de Ville, descris astfel de boierul Jurgea – Negrilești: „mașina avea perne de postav gris perle pe bancheta din spate, era un salon în miniatură, cu tot rafinamentul parizian. Avea două mici vase de cristal pentru flori și un <<necessaire>> de toaletă cu oglindă, pudrieră, puful respectiv și un vaporizator cu parfum. Mirosul de benzină se combina cu parfumul Origan de Coty și crea o ambianță de neuitat!”
Dar e mai bine pe trotinetă, să transpiri, să puți, să te umpli de praf, să mănânci din carburatoare, să-ți iei chiștoace în freză! Hai, marș pe trotinetă, la frizerie, că vă așteaptă Sistemul, la frizerie! În ultima vreme, tot mai mulți ziarici înjură trotinetiștii. Unde erați când scriam eu că „pista de biciclete de pe Calea Victoriei e o cicatrice pe obrazul unui bulevard – efigie?” Erați mucles, erați „în trend”! Sau mestecați argumentul „așa e și la Amsterdam.” Sictir, bagabonților! La Amsterdam e și Rijksmuseum. Dar nu v-a plăcut Rembrandt. V-au plăcut pedalele și ghidonul.
