M-am distrat, recunosc, radeam singur, in mall-ul Maritimo, din Constanta.
Clubul Farul are acolo un stand destul de pricopsit, in raport cu saracia din conturi. Pe o vitrina frumoasa, albastra sunt inscriptionate numele celor mai reprezentativi jucatori din istoria echipei. Reproduc exact, ca am pozat-o. Copiez din telefon. „Dumitru Antonescu, Stefan Petcu, Aurica Radulescu, Gheorghe Hagi, Paul Peniu, Marin Tufan, Mihai Turcu, Iosif Bukosi, Constantin Talvescu, Petre Buduru, etc.”. Nu se pune virgula inainte de etc. Lipsesc Sever, Ologu si Koszka. Dar astea sunt amanunte. Important e ca Hagi sta bine. Daca lista nu e nici alfabetica, nici cronologica, inseamna ca-i valorica. Tot e ceva ca Hagi a fost pus si pe locul 4, sa zica merci! Oamenii rai, daca nu sunt prosti, reusesc in viata. Dar cand esti si rau, si prost, ajungi ca Farul. Sub lista scrie ca obiectivul Farului ar fi promovarea in Liga I. Ihi, performanta e pentru lenesi invidiosi!
Sunt constantean dupa mama si insurat cu o constanteanca, iar Constanta e orasul pe care-l iubesc mai mult decat imi iubesc Bucurestii. La Constanta am crescut 3 luni pe an, fiindca mama e profesoara si avea vacanta lunga. Va garantez ca hraparetii de la Farul pot fi intrecuti doar de campionii din turismul dobrogean. Exista vreo 7-8 patroni de restaurante si hoteluri — tipi admirabili. Nu le dau numele, ca sa nu ziceti ca le fac reclama. Dar forta de munca — de la chelneri la tamplari, de la receptioneri la electricieni — e o poezie. Oamenii stapanesc orice subiect. N-ai ce sa-i inveti, chiar daca te cheama N. Iorga sau Einstein. Toti mint. Si niciunul nu munceste. Iar singurul lucru clar e „vorbim luni!”.
