Cu prilejul sarbatorii Centenarul si Gratarul, in orasul lui Iohannis pretutindenarul (mare turist e bugetarul!) se va dezveli o statuie a patriotului ardelean Vaida – Voevod. Minunat, Vaida – Voevod chiar merita o statuie la Sibiu. Va fi facuta in centrul Iohannisstadt, in Parcul Astra, langa un veceu public sau ecologic, ca sa ajunga repede la destinatie mititeii si comesenii care incing gratarul.
Stam bine si la capitolul „Iohannis si prietenarul celebreaza Centenarul”. Prietenarul (si finul) lui Iohannis este tenismanul Vecerdea. Daca nu-l incurca adversarul, campion ajungea prietenarul. Din pacate, tenisul nu se joaca la perete, unde Vecerdea a excelat. In circuitul ATP, finul lui Iohannis pretutindenarul a disputat doar patru meciuri, la dublu, in turneul organizat de el, la Sibiu, unde a primit patru wild card-uri. Dar asta nu-l impiedica sa ravneasca la postul de presedinte al Federatiei Romane de Tenis. In consecinta, hartuieste FRT de doi ani cu un proces. S-a judecat si apelul, se astepta pronuntarea, dar a mai aparut un club din Craiova, care vrea nu stiu ce, iar judecatorii au mai dat un termen. N-am aflat de ce, dar am voie sa banuiesc. Sau poate ca magistralii magistrati n-au fost atenti, fiindca breasla dumnealor are alte probleme zilele astea – oamenii vor sa se pensioneze la varsta la care ar trebui sa se apuce de meserie. Revendicativul club din Craiova nu s-a prezentat la termen. Iar Federatia de Tenis e fara buget de doi ani, fiindca si bugetofagii din MTS se dovedesc foarte curajosi. De cand FRT se afla in proces, angajatii sunt platiti din incasari. Banii aia ar fi trebuit investiti in jucatorii tineri, in turnee, in echipament, dar cui sa-i pese? In niciun caz presei sportive. Daca as fi in locul FRT, as trimite functionarii lunar, in ziua de leafa, in fata MTS, ca sa-si ceara banii. Minunile astea se intampla in tara care se lauda cu Nastase si Halep. Dar feisbucarii si ziaricii ii mai si cearta – pe Ilie cand se enerveaza, pe Simona cand se accidenteaza – fiindca nu se poate asa, mai, tovarasi!
Daca aveam presa, eram departe, departe. Departe de bulgari. Ne-am fi uitat la ei ca pe harta, adica de sus. Dar noi ne facem acolo cumparaturile si vacantele. In ziaristica, mai ales in cea sportiva si in special in televiziile de profil, monstrii sacri au fost inlocuiti cu prostii sacri. Toti, de la Dumitru Graur pana la Andrei Vochin, poarta pe umeri, cu demnitate si raspundere, parcele de Sahara, pustiul fiind foarte bine distribuit. Va stricati de ras daca ii vedeti cum se iau in serios, lesinati daca auziti cum discuta „dom’le, care e mai bun? Messi sau Ronaldo?” Problema mare, i-as spune chiar treaba mare. Vorba lui Fanus Neagu, „ori am mancat eu prea multe chibrituri ori mintea lor e ocolita de fosfor”. Voi incheia tot cu Fanus. Am luat dintr-un anticariat cartea lui „Cronici afurisite”, publicate in „Romania Literara”, intre 1972 si 1977. Era tanar, 40 – 45 de ani. Cronicile sunt nedatate, dar fiti atenti cum vedea Fanus Neagu clasamentul celor mai buni fotbalisti romani ai anului 1974 sau 1975. „Nu mi-a cerut nimeni parerea, ceea ce ma face sa cred ca parerea mea e singura cinstita. 1. Dinu – pentru ca joaca-n echipa cu mine, numai pe teren acoperit, si nu ne sperie gheata (pagina 196). M-am oprit la Dinu, fiindca de atatea ori l-am vazut luptand singur impotriva tuturor (hopa, de aici vine <<singur impotriva tuturor>>? – n.m.). El, ca si Dobrin si Dumitru, cand e infrant bea singur paharul de tristete neagra. Dinu s-a nascut ca sa se piarda pe sine pentru intreaga echipa (pagina 131, alt clasament, probabil 1973). 2. Lucescu – s-a mutat cu casa langa mine si se intalnesc nevestele la alimentara. 3. Nunweiller VI – pentru ca e finul balerinului Oprea Vlase, cu care joc eu table. 4. Dumitrache – cel mai mare talent al ultimilor zece ani, caruia ii e drag de fotbal cum imi e mie drag sa fac revelionul la federatie. 5. Dobrin – singurul jucator de bun simt. A ajuns la suprema intelepciune. Desertaciune, desertaciune, totul e desertaciune, drept pentru care desarta la restaurantul din centru.”
