1. Pe lângă Paște și 1 Mai s-a insinuat și o sărbătoare a imposturii. Ziua Presei libere. Cum adică Ziua Presei libere? Ziua Presei libere e pentru ziaricii de simpozion. Ziua unui ziarist sau Ziua Scriitorului (altă aberație!) e fiecare zi în care scrie un text bun. Din acest punct de vedere, cei mai mulți ziariști au o linie în dreptul nașterii profesionale. Într-o lume de ipocriți, ei sunt vânzătorii de ipocrizie. Cea mai frumoasă definiție a presei a dat-o un actor, Humphrey Bogart. „Toată lumea citește ziarul de scandal, dar spune că menajera l-a adus acasă”.
2. Monumentul muncii Iohannis s-a odihnit de 1 Mai. Era și obosit. A făcut și o postare pe facebook – ceva despre românii și româncele care muncesc – un text la nivelul unei ilustrate de la Sovata. Sasul elocvent ca un Trabant mi se pare în progres, cred că e mai harnic decât în tinerețe. Când era student și scria o vedere, trebuia să caute și o cutie poștală.
3. Apropo de Ziua Presei, anticomunism la seral am făcut destul și îmi ajunge fățărnicia. O să-mi amintesc azi cum începea, pe 1 Mai, sezonul pe Litoral. Dar începea pe bune. Se întâmpla înainte de ’89. Între 18 și 25 aprilie erau puse în ecuație coerentă toate industriile și ministerele. Industria mobilei și cooperativele meșteșugărești – se schimbau dulapuri, covoare, uși. Ministerul Agriculturii – industria cărnii, legume fructe, decorațiuni horticole. Transporturile. Vara, pe aeroportul Kogălniceanu, cozi de autocare de 400- 500 de metri. Luni și marți aterizau și decolau Interflug (redegiștii), Lot (polonezii), Aeroflot (rușii). Miercuri și joi veneau Beneluxul (cu Lauda Air, agenția pilotului austriac de formula 1) și Alitalia. Suedezii – marți, joi și duminică, folosind Taromul. Lufthansa (RFG) – joi, vineri și sâmbătă câte 15 curse pe zi. 15! Spectacole ale teatrelor din toată țara la grădinile de vară din stațiuni. Expoziții de pictură în holurile hotelurilor. Pe spațiile verzi ori în piațete, statui de Oscar Han, Jalea, Baraschi, Medrea, Irimescu. La restaurante cântau cele mai bune formații. Cât despre barurile de noapte, aflați sau aduceți-vă aminte că Viorel Păunescu, cel mai important om din turismul nostru, le-a făcut de top european. Melody – Mamaia, Internațional – Olimp, Acapulco – Eforie Nord, Paradis – Jupiter și n-am epuizat lista. La Melody cântau, în aceeași seară, primii zece de la Festivalul Mamaia – Aurelian Andreescu, Gil Dobrică, Dan Spătaru și tot așa. Câteva sute de oameni la spectacolul de cabaret, încă 1000 afară. După ’85, situația în țară și – se înțelege de la sine – pe Litoral s-a înrăutățit, dar mie, cel puțin, mi-au ajuns 30 și ceva de ani în care am înjurat un regim sub care am trăit doar 19.
