Un ziarist mare injura singur, nu se alatura zecilor de mii de „indivizi statistici”, cum ii numea Constantin Noica. Intr-o exprimare mai libera, dupa varsta a doua nu mai babardesti la posta.
Povestea Firea – Halep – Roland Garros – Primaria Capitalei trebuie vazuta si din alte perspective. Cuvantul „perspectiva” l-am folosit gresit, fiindca toate bolile politice recidiveaza. Ce-i prin Romania se cheama cumva perspectiva?
1. Primaria a organizat bine primirea Simonei Halep. Daca nu facea nimic, Firea ar fi fost injurata la fel. Dar Imparateasa (prostului gust) din Voluntari n-a stiut unde sa se opreasca. N-avea ea ce sa caute pe scena pusa pe gazon. Betia puterii si trufia madamei le-am definit in paranteza de mai sus – prostul gust. Ca s-o descrii pe Firea, nu-i nevoie s-o spurci, ca tefeloazele de pe facebook. E de ajuns sa-i vezi, la televizor, sufrageria – care arata ca depozitul unei consignatii de pe Lipscani, din anii ’80 – si sa-i citesti poeziile. Am mai atins subiectul. Poti sa comiti poezie onorabila fara sa ai talent. Poezia arata nivelul de instructie si de inteligenta. Eu as folosi poezia ca proba de angajare, in locul CV-ului adesea mincinos. „Priveste pe geam sau pe pereti si intr-o ora sa-mi dai zece versuri albe despre ce vezi, despre incarcatura momentului”. Pe Firea, membru al Uniunii Scriitorilor, poezia o tradeaza. Romantism artificial si edulcorat, de oracol scolar, prozodie schioapa. Primareasa Capitalei sufera de provincialism cultural.
2.Trofeul – pui (trofeul – mama a ramas in Franta) de la Roland Garros inseamna o lectie pentru toti politicienii care s-au inghesuit si se vor mai inghesui sa se lipeasca de campioni. Daca un barbat s-ar duce cu o cupa micuta, cum e a Simonei Halep, la Firea, la Udrea, la Gorghiu, la Turcan, ei bine, acel mascul feroce si neinspirat ar face sex pe cont propriu si cu ochii umflati. Toti ziaristii (astia mai talentati) au acasa macar doua – trei cupe de panaramezul anului sau de maimuta cincinalului, dar cupele noastre n-au nicio valoare.
3.S-a facut comparatia Gabi Firea – Elena Udrea, care, dupa Gala Bute si primirea Simonei Halep, au mestecat aceeasi caramea – „nicio fapta buna nu ramane nepedepsita.” Nu e vina lor, ci a barbatilor care promoveaza si se lasa condusi de cucoane care emit banalitati, care nu sunt capabile sa scoata din ele mai mult decat zgura intelepciunii populare. Sunt misogin, nu? Dar evidenta cum e? Si evidenta e misogina? Cat despre Firea, ea poate avea probleme mai mari cu echipa de handbal feminin CSM Bucuresti decat Udrea cu Gala Bute. Si nu va tine nimeni cont ca jucatoarea Cristina Neagu, o Halep a handbalului plus ceva din Ilie Nastase si Vasile Stanga, e o sportiva mai importanta decat Lucian Bute.
4.Primirea lui Halep trebuia sa contina si concretul, si viitorul. Primaria si Guvernul puteau sa demareze un proiect de recrutare a tinerelor talente. Selectii in scoli facute de fosti mari tenismeni, ore de tenis pentru copii talentati, subventionate de Primarie, in incercarea de a demonstra ca o fetita sau un pusti are sanse in acest sport si fara sprijinul unor parinti puternici. N-are nicio sansa, dar macar aratau si autoritatile ca sunt preocupate. Ilie Nastase a creat o emulatie superioara celei de azi, dar nici comunistii n-au facut nimic. Urmatorul jucator important de dupa Nastase a fost Florin Segarceanu. Ceausescu nu-l lasa sa iasa decat la turnee mari, Segarceanu aduna greu puncte ATP si, cu toate astea, s-a tinut cativa ani in Top 100 Mondial. In 1983, cred ca in 1983, John McEnroe a castigat Wimbledonul cedand un singur set in tot turneul, in fata lui Segarceanu, venit din calificari. Ce a invatat Statul Roman, de atunci pana azi? Ce? A ramas tot la decoratii, diplome, aplauze, strangeri de maini, pupaturi, flori si tinichele. Investitie zero, dar plangem de emotie, urinam lacrimi, ca nici lacrimile nu ne costa, esteeeee, ba, iar ne-am scos!
