Inspaimantatoarea libertate a televiziilor

Televiziunea ceausista din perioada ’85-’89 avea un singur lucru bun. Nu aparea oricine. Ii vedeam pe El si pe Ea, din cand in cand se dadeau varietati cu Angela Similea, cate un meci international de fotbal si scurte interviuri cu savantii romani, care ii depasisera pe americani.

Astazi, deja nu ne mai mira ca trotuarul s-a mutat la televizii si se cearta curvele pe post, in vreme ce transsexualii ne povestesc ce lume emancipata le rupe lor falcile in Germania. Zilele trecute, ajungand intamplator pe un post de mondeneala, am aflat si ce nemultumiri au barmanii. Dom’le, acesti chirurgi ai blenderului au fost ofensati de manageri, care au adus bartenders din Spania, dar aia nu stiu sa amestece vermuturile ca rafinatii nostri! Extraordinici, problema nationala, de revendicarile barmanilor trebuie sa tina cont si guvernul, ca nu se mai poate asa! E cazul sa dea interviuri si pedichiuristele. Pai, cum vine asta? Cizmarul Mihai Albu e vedeta, iar dansele, aceste tamaduitoare ale bataturilor produse chiar de Albu, sa fie neglijate? Ar fi bine sa ia exemplu de la galeriile de fotbal. Deja nu mai conteaza ce antrenori vor patronii. Galeriotii declama „noi nu admitem hau-hau si hau-hau”! Ce nu admiteti voi, ma? Sa nu admiteti acasa la mamele voastre, care v-au pus piercinguri! Culmea e ca si reporterii, aceste stative de microfoane, provin tot din galerii. Ceausescule, a fost frumoasa libertatea, imediat dupa ce-ai mierlit-o! Acum, de cand s-a dat drumul la toata, la toata, toata, toata libertatea, incepe sa fie greu. Chiar inspaimantator.