Sezon de pozne si impostura, in presa. Sarmani ziarici, in timpul vietii lor fara sens.
1. Emilia Sercan, cadru universitar, autoare Humanitas si anchetatoare de plagiate, a mazgalit asa, pe 16 august, pe facebook: „Ma amuz teribil cum unele publicatii din mainstream (in traducere, sa facem fite cand suntem prostute de ne cracanam singure, ca nu ne mai cracaneaza nimeni – n.m), cu pretentii cat casa cand vine vorba despre deontologia profesionala…” Mda, „se amuza cum”, mironosita purie s-a cotrobait de umor si „s-a amuzat cum”. Cu adevarat amuzant e ca deontoloaga nu are notiuni elementare nici macar despre profitabila ei meserie – deontologeala. Pleonasmul „deontologie profesionala” nu l-ar fi scos nici analfabetul universitar si instelat Gabriel Oprea. Si uite asa, editura Humanitas se intoarce la menirea ei, de Editura Politica. La inceputul anilor ’90, Humanitas ii publica pe interbelicii care au cochetat cu Miscarea legionara, iar acum tipareste carti de propaganda tefelista, semnate de Emilia Sercan si Ramona Ursu, aceste Suzanici Gadea updatate. Din galeria Humanitas lipsesc (deocamdata, dar situatia se va indrepta) Grigore Cartianu si cacaciosul metafizic Andrei Craciun.
2.Niste numaratori de cornere l-au atacat pe Mircea Lucescu, fiindca s-a intalnit cu dictatorul Erdogan. Dictatorii sunt judecati de istorie, care ii reabiliteaza sau ii condamna si mai tare decat in epoca pe care au strabatut-o. Dar in fata unui dictator nu ajunge orice fraier. In fata democratilor, ajung si fraierii. Mai jigodios decat comunismul e neomarxismul de la Bruxelles. Ca sa nu ne mai izmenim, la noi nici nu a fost comunism. Am suportat dictatura unor analfabeti revansarzi intre 1948 si 1964, cu precadere intre 1948 si 1956, si intre 1974 (poate chiar 1971, Tezele din iulie) si 1989. Cine a inteles ca am facut apologia dictaturii sau a comunismului, treaba lui, cu toxinele politrucilor nu ma pot lupta.
3.Inainte de sentintele din Dosarul Transferurilor si Dosarul Telepatia, Tolontan a facut un interviu care prezenta latura umana, sensibila a judecatoarelor datorita carora il avem pe Ciurli Burli la FRF, iar un baiat de la EV.Z, cu initialele S. S., i-a executat celebrei Camelia Bogdan un portret de pictor de curte scopit de talent. Camelia Bogdan a iesit ca o combinatie de Cenusareasa cu Ecaterina Teodoroiu. Daca dumneavoastra ati uitat lucrurile astea, eu nu le uit. Romania a mai traversat perioade smintite, cu tot felul de justitiari tralala in rolul lui Robespierre. La mijlocul anilor ’80, de pilda, Robespierre a purtat episodic fusta de tovarasica si s-a numit Elena Ceausescu. S-a suparat pe potentatii care „traiau regeste din sudoarea poporului”, asa ca au fost arestati sefi de magazine, de carciumi, benzinari si medici. Atunci, doi criminali din militie, Tudor Stanica si colonelul Baciu, au nenorocit sute de familii. Pe urma, Elena Ceausescu sau cineva din C. C. al PCR a dat ordin sa se faca un film moralizator. Dar fiindca scenaristul Titus Popovici era genial ( s-a inspirat si din Afacerea Stefanescu – toti scriitorii de valoare ai epocii il apreciau pe „alchimistul” de vinuri Stefanescu, ulterior condamnat la moarte), a iesit capodopera de cinism si umor „Secretul lui Bachus”.
