In Lituania, si brunetele sunt blonde

Presedintele Lituaniei, o doamna cu nume imposibil si dimensiuni de stabilopod, a venit la Bucuresti sa ne dadaceasca. Nu comentez daca avea sau nu caderea. Am vizitat Kaunas (300.000 de locuitori), al doilea oras al Lituaniei, dupa Vilnius, in 2009, cand a jucat acolo echipa nationala. Am scris atunci un reportaj — „In Lituania, si bunetele sunt blonde”. Voi reproduce cateva pasaje. Veti vedea ca stafia comunista si resentimentele inca lucreaza in acesti oameni demni, excesivi de demni.  Au atata demnitate incat isi exhiba complexele la tot pasul.

„In Lituania, si brunetele sunt blonde, si farurile masinilor au ochii albastri”.

„Bulevardul principal din Kaunas e plin de magazine de  firma, construite la parterul unor blocuri cu siluete masive, dar elegante. Intre reprezentante Boss sau Adidas, foarte multe consignatii de arta. Strada mare se termina acolo unde a fost ridicata o biserica ortodoxa de dimensiuni impresionante, neregasite in capitala Romaniei. Lituanienii o ocolesc, sustinand ca rusii au zidit-o ca sa-i sfideze”.

„Vanzatoarele cu ochi albastri sunt blonde si in exprimare. Nu vorbesc nici un fel de engleza, nici macar pe aia din manualul Iliescu-Basescu, cu care te descurci si la  mercerie, si la pescarie. Dar pe cat sunt de  inocente lingvistic, pe atat se dovedesc de  obraznice frumoasele din comert. Te consterneaza cu o combinatie bizara de aroganta si complexe provinciale. Orice le-ai cere, replica «asa-i in UE si in Germania !». Asta e ca si cum consatenii lui Banel Nicolita ar da lectii, zicand «la noi, la Faurei si la Bucuresti…!»”.

„Kaunas e un oras ecumenic. Are catedrale catolice, moschei, biserica ortodoxa despre care am povestit, si sinagogi. In  cartierul evreiesc, exista un monument de  sculptura moderna dedicat consulului japonez Sugilhara, care, intre 1939 si 1940, a  salvat, impreuna cu omologul sau olandez Zwartendijk, mii de evrei polonezi haituiti de Hitler. In ziua meciului, pe strada principala, se ilustrau adeptii lui Dalai Lama. Vreo 200 de ”tibetani” lituanieni in ”pijamale” vaporoase. Pelerinaj, prozelitism, imparteau carti de-ale lor. Nu le-a tinut, ca nu suntem actori milionari, ticniti si ignoranti de la Hollywood”.

„Dupa ce a dat gol echipa noastra nationala, mi-a fost putin jena ca m-am bucurat. Am stat la masa presei, pe ultimul loc din rand. Scarile ma desparteau de o fetita de 10 ani. Avea sapca si fular al Lituaniei si a inceput sa planga cand a inscris Marica. Era langa taica-sau, o namila tunsa la zero, dar cu mustata bruneta. Cred ca luptase, in Afganistan, si impotriva rusilor, si impotriva americanilor. Spre norocul ei, pustoaica seamana cu maica-sa. E, normal, blonda cu ochi albastri.