Am tot scris despre Ilie Nastase. N-ajunge. Mai trebuie. Mi-am luat si injuraturi de la invidiosii anonimi impachetati in dogme. Mai vreau, mai vreau oracaieli de la prostii calduti, care devin viteji cand butoneaza internetul, sub plapuma!
Rafael Nadal l-a aparat pe Nastase, spunand ceva de genul „dati-ne inapoi tenisul jucat de Ilie!” Dar romanii nu vor tenisul lui Ilie, romanii ar dori sa-l bage la parnaie pe Primul Numar Unu Mondial din istoria ATP. „Ilie Nastase poate primi cinci ani de inchisoare”, scria pe burtiera postului de televiziune unde lucreaza (sifoneaza) un hingher de personalitati, care a vorbit cu Ilie in clubul ala si pe urma a chemat organele, la pont. Nu-i singurul delator. A fost un concurs intre sifonari mondeni.
O sa radeti, dar pana si Elena Ceausescu s-a dovedit mai rezonabila decat justitiarii si stropitorile de azi. Dupa meciul cu Stan Smith din finala Cupei Davis(1972), s-au lansat tot felul de mizerii despre Nastase. Nicolae Ceausescu a invitat la Comitetul Central echipa noastra si pe cea americana, iar Elena Ceausescu l-a luat intre patru ochi pe Nastase si i-a spus: „Stai linistit, nu pune la suflet, ai prins o zi mai proasta, dar io si Nicu stim ca esti un bun roman!”
Mai am o intamplare, legata de scutere, ca Ilie a fost oprit de politia romana, pentru a doua oara in cateva ore, cand era pe scuter. Al doilea sifon, a doua saltare – totul e in logica acestei epoci a turnatorilor. Asadar, povestioara! Nastase la Paris. Cu un prieten de-al lui si de-al meu. Un domn mai in varsta ca Ilie, care l-a intrebat pe un al treilea, tot roman, „ce-mi dai daca ma plimb cu Ilie pe scuter, prin Paris?” „3000 de euro.” „Bravo tie! Oricum ma duceam. La fiecare semafor sau trecere pentru pietoni, francezii si turistii se strangeau sa-l salute, sa-l aplaude pe Ilie sau sa faca poze cu el.” In Bucuresti, pe Nastase il opreste politia, sa-i faca dosare. La pont.
Milioane de romani s-au legitimat in strainatate cu Ilie Nastase. Asa cum e el. Talentat si glumet, spontan si irepetabil. Politicienii romani se prezinta ca niste chelneri in fata presedintilor Americii si ai Frantei. Cand Nastase intra intr-un restaurant parizian, Mitterand si Chirac se ridicau de la mese ca sa-l salute, iar la aceste scene au asistat zeci de romani. Cand Bush a venit la Bucuresti, l-a lasat pe Iliescu si a luat-o la fuga sa-l imbratiseze pe Ilie. Spre deosebire de arta, sportul are putini nemuritori. Nastase e unul dintre ei. Iar Romania nu-si permite luxul de a-si batjocori un nemuritor. Mitterand, prietenul lui Nastase, era supranumit „La Force tranquille”. Forta calma. Ilie Nastase este „Furia creatoare”. „Zgomotul si furia”, ca sa parafrazez un mare scriitor. Sictir, sifonarilor!
