Am ajuns săptămâna trecută la Constanța. Și pe plaja de la Mamaia. Șampania valurilor mătura vignetele de scoică de pe enciclopedia nisipului.
Terasele se vor deschide pe 1 iunie, iar plajele pe 15 iunie. 15 cade într-o luni. Să se deschidă plajele pe 5, adică vinerea viitoare! Ce-i aia 15? Asta înseamnă că primul week-end la Mamaia va fi 19 – 21. Adică s-a dus luna iunie. Nu, sasule elocvent ca un Trabant! Dăm drumul pe 5. Matale poți să deschizi pe 15, pe 45 sau pe 75 iunie Centrul Vechi din Sibiu – o bijuterie turistică, o sută de metri liniari. Dacă am compara Sibiul cu o masă de terasă, Centrul Vechi al orașului e cât gaura în care se înfige umbrela.
Ne întoarcem la viața noastră, dar ar fi bine să o facem în liniște. Fără muzicoasă. Fără cântăcioși. Fără rockereală și maneleală – nu există nicio diferență între ele. Fără starlete care vor să-și scoată beregățile de la amanetul covidului. Fără măgădăi drogangii, cu voci de batraciano – măgari castrați cu polizorul. FĂRĂ PRIMARI PESEDIȘTI CARE ÎI FURAJEAZĂ CU BANI PUBLICI PE CÂNTĂCIOȘI, IAR A DOUA ZI, CÂNTĂCIOȘII DE CARACTER ARPEGIAZĂ „CORUPȚIA UCIDE!” În cântăcioși s-au băgat mai multe fonduri bugetare decât în Catedrala Neamului, dar javrele astea mănâncă borș că lor le plac „lemnul și spațiile mici.” Involuntar, au descris sicriul și groapa, fiindcă sunt și inteligenți.
Primarul care le mai dă ăstora bani – la DNA, alături de coardele zornăitoare! Să bage acolo refrenul „Banii mei munciți cu gura mi i-a luat Procuratura”. Frumos e când prezentatorul, alt atârnător, anunță „și acum va cânta celebra formație Trei drogați și patru zdrențe!” O FORMAȚIE DE MUZICOASĂ ESTE UN GRUP INFRACȚIONAL CARE RATEAZĂ PE ȘAPTE VOCI CE NU POATE EMITE CU UNA SINGURĂ. N-am uitat de calitatea versurilor. Ye, ye, ye, yu, yu, yu, vino la mine, mi-a fost dor de tine – și alte clisme făcute limbii române. Stați liniștiți, că și rockul e tot o clismă! Dar o clismă cu văpăi. Tatuate cataclisme/ Vin vara, pe scenă, în cizme./ Și fac la microfon clisme.
Cântăceala este cea mai rentabilă fraudă, iar cântăciosul cel mai aplaudat escroc. Nivelul de școlar tâmpit al cântăciosului este dat de următoarea întâmplare. O solistă blondă, sărită puțin de 50 de anișori, dar voluptuoasă pe vremea puloverului roșu al lui Petre Roman, bingănea la televizor cu o aspirantă la glorie. „Ăăăăăă, ești din Chișinău! Pe la voi trece Volga.” „Nu trece.” „Aaaa, nu mai trece?”
Dar altfel, se dau artiști. Sunt colegi cu Tonitza și Brâncuși. Dacă îi spui unui astfel de impostor că are voce de bomfaier cu dinții înfipți într-un buștean căutat de toți urșii cu diaree, îți va răspunde că „noi, românii, nu știm să ne apreciem valorile!”
