Mi-am botezat fetita, la Constanta. Petrecerea a avut loc la restaurantul lui Serghei Mizil, din Mamaia. M-a onorat cu prezenta si Hagi. S-a simtit bine, a stat pana aproape de miezul noptii. Iar spectacolul l-a asigurat, ca intotdeauna, Serghei. Invitatii, mai ales tinerii si copiii, doreau sa se fotografieze, normal, cu Hagi.
Mi-era jena sa-l tot deranjez — „Gica, fa o poza si cu el!”. In prima ora, s-a ridicat de vreo 30 de ori. Dan Dumitrescu, vecinul lui de masa, l-a rugat sa nu se supere, „fiindca pe oameni ii emotioneaza prezenta ta, vor sa aiba o amintire cu tine!”. Foarte senin, Hagi a povestit o intamplare. „Cum sa ma supar? Jucam la Barcelona. Nu-mi iesise un meci, un antrenament, nu mai stiu. Un suporter m-a rugat sa-i dau un autograf. Eram prins cu ale mele, nervos si am trecut pe langa bietul om. Cruyff a vazut scena si m-a luat deoparte. «Gica, omul acela ar fi fost mandru sa-si lumineze saracia cu semnatura ta! Ai ranit un om care te iubeste!». Atunci am inteles cat de mult reprezinta suporterii. N-am mai gresit fata de ei niciodata”. Asta inseamna civilizatia Barcelona, institutia Hagi si fotbalul transformat in terapie sociala.
Ai făcut botezu la cîrciuma lu’ Mizil , tot să nu plăteşti , al dracu zgîrcit! Îmi dau seama ce ,,spectacol” a făcut Serghei , s-a îmbătat ca deobicei , i-a luat la toţi neamurile pe carici , cînd s-a îmbătat numai înţelegea nimeni nimic, lasă că nici tu nu ai rămas mai prejos tusea şi cu junghiu.
Mai Boanchis, ai facut articolasul asta doar ca sa te dai mare ca Hagi a fost la Tine la botez …? Pai se poate una ca esta…? Rushinica !! 🙂
Să mă piş pe voi de moderatori , aţi şters comentariu ? De ce ? Nu am dreptate că boanghinu şi Serghei sunt doi beţivi , cînd se îmbată numai înţelegi nimic , că se bîlbîie ? Ruţine!
Scuze . Am fost prea dur cu tine in postarea de dinainte. De fapt, te apreciez si citesc in fiecare zi articolele tale. Ai un stil aparte. Plus ca sanctionezi de fiecare data pe „atentatorii” la limba romana. Cateodata , insa, dai si „gherle”…
Inca ceva… plecand de la articolele tale am inceput sa citesc romane de-a lui Fanus Neagu. Am inceput cu „Frumosii nebuni…”… m-am luptat ce m-am luptat pana m-a biruit … E prea greoi, supraincarcat de metafore. In fine , poate sunt eu prea „incult”… Asta e. Pe data viitoare. Apropo, sa-ti traiasca fetita!