Niste echipe nationale de juniori s-au calificat sau urmeaza sa se califice – miza e prea mare si de-aia n-am fost atent – la nu stiu ce turneu premergator campionatelor europene, iar pentru osanalistii, pentru odangiii FRF a inceput Carnavalul de la Venetia.
Baietii si-au luat mastile de aplaudaci si cobzaresc intrarea intr-un vestibul al fotbalului juvenil, ca pana in sufragerie mai e.
Tot in atmosfera de congres s-a trait intreaga saptamana trecuta, dupa ce nationala mare a invins Turcia, intr-un amical. In urma cu vreo 10-12 ani am batut si Germania, cu 5 – 1 intr-un amical, si nu ne-am calificat la urmatorul turneu final. Victoria impotriva Turciei e infrangerea FRF, care l-a pus selectioner pe Daum. Iar presa i-a jignit pe fotbalisti, ca sa-l cautioneze pe Lupul cu mustata pudrata. Daum avea jucatori. Mircea Lucescu nu are jucatori, in Turcia. Sigur ca actuala generatie nu se ridica la nivelul promotiilor Hagi – Belodedici – Raducioiu sau Dumitrache – Dobrin – Dumitru – Dinu. Dar nicio generatie nu a fost desconsiderata precum cea de acum. Si eu cred ca acesti copii ar merita niste scuze pentru ca li s-a pus un profesor drogat si depasit.
Din pacate, ceea ce scriu eu aici va starni doar reactiile de aprobare din partea cititorilor constanti, iar articolul se va alatura altor 200 care n-au rezolvat nimic. Daca membrilor Adunarii Generale a FRF le place sa vina un mucea si sa le spuna ca-i „rebranduieste”, ca pana acum „nu au avut identitate”, de ce sa ma mai agit eu? Alo, baaa, 250 de scaune cu 500 de cepe in pantaloni ( bilele de bowling sunt la altii), voua va convine sa va zica Mitrea Cocor cu wireless ca n-ati existat pana la el? Vad ca va convine. Felicitari, domnule Vasile Dancu, aveti un discipol foarte reusit! Ceausescu n-a mai apucat sa construiasca „omul nou”. Stia ca il veti desavarsi dumneavoastra. Voi candida si eu pentru postul de presedinte al Federatiei de Gimnastica. Programul meu va avea o singura propozitie. „Nadia Comaneci n-a existat”. N-am cum sa pierd.
Mi-a trecut orice chef sa ma agit pe tema FRF. Saptamana asta se vor aduna 40 de zile de cand au murit ziaristii Gheorghe Voicu si Vali Damian. Dupa ce au fost inmormantati, nu s-a mai amintit despre ei. Ma gandeam ieri ca foarte putini ziaristi talentati au fost si buni stiristi, si truditori in slujba unui rezultat colectiv. Iar stiristii si truditorii nu prea au avut glorie, ca de posteritate nu poate fi vorba. Ca orice sofism, si acesta cade. In vara a murit Sorin Satmari, ziarist cu amprenta. Si de atunci s-a lasat o uitare groasa ca o ceata de netaiat. Unde sunt Premiile Sorin Satmari si bursele Satmari pentru tineri ziaristi? Unde? Impusc ceata cu gloante oarbe, sunt un vanator de ceata, de parca eu as fi facut ceva pentru nea Sorin, pentru Voicu sau pentru Vali. Societatile care isi uita mortii sunt societati fara viitor.
