Fotbalul si ziarele de altadata

Ziarul – ziar, ziarul fosnitor, batranul ziar de hartie va supravietui. Nu va trebui „sa-l adaptam” — suna oribil — adica sa-i dam chipul hidos al acestei societati care crede ca progreseaza. In doi-trei ani, ne vom intoarce la bunele obiceiuri. Adica la abonamente, ca in Occident, unde fenomenul deja se petrece.

In anii ’80, cand veneam de la scoala sau de la liceu, de-abia asteptam sa ajung la cutia postala si sa iau ziarele. Familia mea era abonata la „Romania libera”, „Flacara” si „Saptamana”. M-am rugat de tata vreo doi ani sa adaugam si „Sportul”. Pana la urma, l-am induplecat. Am deschis ochii in presa cu cronica de fotbal. Repede, repede, la cel mai spontan inventar, imi vin cateva in minte. Paunescu a cerut, dupa meciul Craiovei cu Betis Sevilla, sa ortografieze numele lui Cartu cu „a” din a. Marius Georgescu a titrat „Lectia de engleza”, dupa Dinamo-Aston Villa 0-2. Vadim Tudor a publicat editorialul „Iordanescu si Bumbescu”, in toamna lui ’89. I-a facut praf pe amandoi. Steaua pierduse la Eindhoven cu 5-1 si m-am speriat cand am citit ca „echipa Armatei Romane nu e jucaria cuiva”. Se referea la Valentin Ceausescu, pe care acum, cand ar merita sa fie si laudat, il injura multi prosti, fiindca nu risca nimic. In „Sportul”, ma interesau trei semnaturi: Cupen, Ioanitoaia si Satmari.

Intre ’97 si 2002, am scris zilnic cronica de fotbal. Prin cronica nu se intelege caseta tehnica si filmul meciului, cum isi inchipuie tampitii din generatia mea. Cronica e tableta blazonata de Fanus Neagu. Cea mai importanta  era cronica scrisa duminica pentru luni. In 20 de randuri comprimam etapa. Intrigi, miasme. Dar gaseam si candori. Astazi, daca as incerca asa ceva, cronica ar fi avancronica. De luni incolo incepe treaba. Afacerea drepturilor de televiziune, Gigi, Piturca si valiza, editia neingrijita, abreviata si de criza a Diviziei A. Un nume greu ca Pancu se retrage, iar presa nu prea are timp sa-l elogieze pe cel mai mare fotbalist al Rapidului modern. E ocupata cu nasterea pripita sau moartea subita a echipelor tinute de primari jepcari si de alte extensii ale contractelor cu Statul.