Am jucat cu Feroe, nu mă interesează, nu este un subiect sau un scandal. Ca să umfle și apoi să închidă un scandal, presa are nevoie de o nenorocire. Nu a fost cazul. Dar nici meci de fotbal nu a fost. Din păcate, e loc și de mai rău.
Cu noua și iscusita conducere a FRF, trosbalul românesc va ajunge unde am văzut eu într-un film documentar difuzat pe TV5 Monde. Au apărut e-sportivii, niște copii de balcon și fast-food, care câștigă deja mai bine decât fotbaliștii din campionatul nostru. E-sportivii sunt jucători profesioniști pe calculator – campioni la counter strike și alte idioțenii. Deja dau interviuri, ca vedetele de la Barcelona. Iar cluburile de fotbal adevărat, cum ar fi Charleroi din Belgia, au început să investească în așa ceva. În 2018, au fost 600 de milioane de euro în această industrie. În 2019 se va face miliardul. Comedia e că belgienilor au început să le plece valorile. Cunoașteți fraza „ne pleacă valorile”. E-sportivii de clasa mondială se transferă în America, Asia, Germania și Franța. Să vedeți ce vile s-au închiriat în Las Vegas pentru echipa de e-sportivi a Europei (doi suedezi, un englez și încă vreo cinci obezi)! E clar, trebuie să facem ceva și pentru campionii olimpici de păcănele! Nu râdeți, pentru că în 2025, dacă nu chiar în 2022, un gras din ăsta va avea un salariu mai mare decât a avut Maradona.
În cinstea e-sportivilor hrăniți cu legume de plastic îmi voi aduce aminte de copilăria mea.
Goool, goool! Tricoul se ridică deasupra capului, numărul și numele jucătorului se pierd printre cute, inițialele sponsorilor se mototolesc. Rămas în maieu, autorul golului se îndreaptă spre galerie și arată un mesaj inscripționat cu carioca. Asta e povestea scrisă a unui gol. Vă dați seama câte astfel de povești necunoscute se găsesc sub tricourile fotbaliștilor care n-au reușit să înscrie. Și fiecare ar fi avut ceva de transmis. O promisiune, o declarație de dragoste, o doză de trufie. Orice echipă de anvergură are trei-patru fotbaliști căutați de reporteri, după meci. Ceilalți au ca singură șansă de exprimare un gol care nu vine. Și mi-i închipui cum migălesc literele, cu o seară înainte de joc. Emoție, speranță, răzbunare. De partea cealaltă, un destinatar înșelat, care se încăpățânează să aștepte pe un peron unde nu se oprește nici un tren.
Tare mult aș fi vrut să știu ce și-au scris pe maieuri fotbaliștii unei echipe care a încasat o bătaie la zero. Mici drame măzgălite pe bucăți albe de bumbac… Mesaje ratate către un tată bolnav, către o soră fugită de acasă, către o mamă fără bani de lemne.
