Ultimul miting „pentru justitie” a fost tratat superficial, in presa. Eu vreau sa le fac dreptate tefeloazelor.
Sambata, toti prietenii si cunoscutii mei erau la gratar, la zile de nastere, la piscine, la nunti, in mall, in parc sau acasa. Era frumos, senin, cald, era „ein Iohannis wetter”, cum se spune in stilul de Curte Friedrich cel Mare. Hai sas! Voi chiar m-ati crezut asa ceremonios – aiurea, tefeloazelor?
Institutiile care distrug oameni, familii, afaceri au fost aparate in Piata Victoriei doar de incoruptibilii care incaseaza prin oengeuri si de perusii care dau explicatii foto in engleza, pe facebook – „me and my dog Bobitza”. Dom’le, sa recunoastem: s-au strans, totusi, cateva mii de hastagieni in misiune, adica de vreo trei ori mai putini decat atunci cand au pretins ca au fost 600000 si au semnat condica transmitandu-i lui Soros mesaje infantile, cu luminitele telefoanelor. S-a strigat – frumos, potrivit indicatiilor – „nu vrem sa fim o natie de hoti”. Daca Soros ar fi avut afaceri in Romania si trebuia sa plateasca taxe aici, tefeloazele ar fi racnit „vrem sa fim o natie de hoti”. Despre combinatele industriale talharite (Statul a pierdut, doar la Sidex, trei miliarde de euro), despre alte zeci de miliarde externalizate de multinationale, tortionarii din Piata Victoriei n-au zis nimic. Cu banii aia s-ar fi facut trei autostrazi Comarnic – Brasov. Una pentru cazuri demne de SMURD (oengisti, useristi, traficanti de medicamente care au distrus spitalele), a doua pentru oamenii zdraveni la cap, platitori de impozite, si a treia de rezerva.
Cea mai buna cronica a evenimentelor din ultimul timp a facut-o, la telefon, D. R. Popescu. La 83 de ani e mai proaspat decat toata Piata Victoriei. Intai m-a dojenit. „Draga, nu mai fi suparat pentru ca Burleanu a rezolvat fotbalul romanesc. Sa stii ca e un baiat in banca lui. Putea sa aiba dorinte mai mari. Daca isi propunea sa fie sef la Institutul de Fizica Atomica? L-ar fi condus cu aceeasi nepricepere.” Pe urma mi-a povestit o calatorie cu trenul. Celui mai mare scriitor roman in viata i s-a conferit titlul de cetatean de onoare al orasului Targu Neamt, dar acest lucru l-am aflat din presa – o stiruca inghesuita, pe un site care trata in detaliu un viol. „Am avut o surpriza placuta. Drumul Targu Neamt – Bacau a fost parcurs intr-un timp mai scurt ca de obicei. L-am intrebat pe conductor de ce. A raspuns ca s-au desfiintat patru statii, pentru ca, in acele localitati, erau niste obiective industriale care au fost inchise, asa ca trenul nu mai avea de ce sa opreasca acolo. Am ajuns mai repede, dar ni s-a oferit inca o surpriza placuta, chiar un ragaz artistic, pacat ca nu sunt pictor. Trenul s-a blocat o ora in mijlocul unui camp, ca sa ne provoace un extaz contemplativ. Am admirat rapita.”
P.S. Fiind castigator al penultimului Premiu „Ion Creanga” (cel mai important din Romania), domnul D.R. Popescu avea dreptul la o propunere, pentru urmatoarea editie. M-a propus pe mine. Mi-a zis clar: „Nu o sa castigi, dar vreau sa te imping acolo, sa-i vad cum reactioneaza si sa tina minte.” Au reactionat excelent. Nu m-au trecut pe nicaieri, n-a aparut un rand in presa. Meseriasi – meseriasi. Le multumesc. O sa-i tin si eu minte.
