Geniul userist Andrei Caramitru vrea sa redenumeasca Bulevardul Kiseleff. Normal. In mintea lui, Kiseleff o fi fost coleg cu Beria. Foarte curand, Cara mic il va executa si pe „Tolstoievski”. E frumos ca ne si cearta, fiindca am fi comunisti. Sigur ca da, parintii nostri sunt cabotini de meserie si au jucat roluri de ilegalisti. Poetul si detinutul politic Andrei Ciurunga scria, la sfarsitul anilor ’40, despre ziaristii si scriitorii care au sarit cu suplete de la un regim la altul, ca au „stilouri verzi cu cerneala rosie!”
Lui Caramitru junior (mai mult baietel, aproape sugar) eu i-am mai spus, dar nu ma asculta, ca politica nu-i de el. Cara mic, tu ai facut studii in strainatate sau ai fost inscris la scoala peste hotare? Ca-i o mare diferenta. Du-te, baiete, la mall, fa-te mallist (e o noua meserie), bea cafele la Starbucks, ca daca iti dau un semn de carte o sa-l folosesti ca sa tai chifla de la fast – food!
Dar viziunea economica a liderilor useristi v-a impresionat, nu-i asa? Oamenii fac tapaj pe tema „Oraselor inteligente”. Vor introduce in circulatie si trotineta cu geamuri electrice pentru liderii lor, Fred si Barna – yabadabaduuuuu, ia trotineta si te duuuuu! Vor schimba si chipul satelor, vor scoate pe ulite berbecul cu elice, calul de lemn cu teava de esapament si oul cu prezervativ. Dar pana atunci mai e. Deocamdata, mititeii fac niste lucrari de pesedisti incepatori. Au pus sedii de partid in casele unor rude si au decontat chiriile. Organele Statului nu s-au sesizat si bine au facut. Pentru asa ceva nu trebuie sa intri la puscarie. Astea sunt infractiuni de scoala de corectie. E foame mare, e foame mare, UTC-ul vrea la guvernare, Diaspora si Rezist distreaza un popor trist! Ma, copii, asa va invata pe voi in Olanda, unde trageti de timp sau unde trageti de un cal mort ? Ca pe nas nu trageti.
Asta-i marea noastra problema. Olanda. Dupa revolutie, unii spuneau sa ne dam cu francezii, altii cu nemtii. Iliescu vorbea despre modelul suedez. Eu sunt foarte nedrept, dar cand il aud pe vreunul ca iubeste rezervatia Amsterdam, il consider un tampit. Chiar si pe mine ma vad la fel, pentru ca prima data cand am fost la Amsterdam, prin 2000, mi-a placut. Ce texte elogioase am scris despre Amsterdam („ai impresia ca zidurile aplecate, purtand pecetea diluviului, stau sa se prabuseasca in canalele arborescente si aproape blocate de slepuri”), bine ca mi-am revenit! La Rembrandt si Cruyff nu renunt, dar de restul ma doare la Timmermans. Pe olandezi ii descrie cel mai bine Michel Houlllebecq, in ultimul lui roman, „Serotonina”, aparut in 2019. Houllebecq povesteste ce fac in vacanta englezii, francezii si alte neamuri. Ajunge si la olandezi. „Olandezii erau, in schimb, niste putori, se asezau pe unde-apucau, asa-s olandezii, o rasa de negustori poligloti si oportunisti, n-o sa obosesc nicicand spunand asta.” Dupa doua pagini, Houllebecq iar isi aduce aminte de ei. „Cum ar putea oare un olandez sa fie xenofob? Olanda nu e o tara, ci, in cel mai bun caz, o intreprindere.”
