Imi e dor de el, imi lipseste. Radeam mult, avea ce povesti. Care e, Didi, cel mai mai mare fotbalist? „Ronaldo, brazilianul, Dintosul! Dar e cel mai tare cu mine in carca! Jucam la Atletico Madrid si m-a pus antrenorul sa-i fac marcaj. A dat doua goluri pana la pauza. La primul, a luat mingea de la centrul terenului, a driblat vreo trei si s-a dus pana in poarta. Cu mine in carca! M-am urcat in spatele lui, il calaream, ii dadeam calcaie in genunchi si el s-a dus pana in poarta, pana in poarta, incredibil, pana in poarta!”
Didi il adora pe Belodedici. In 1986, cand Belo a luat cupa cea mare, la Sevilla, Didi avea 14 ani. Cum v-am povestit, al meu il idolatriza pe Belo. In 1994 a ajuns sa joace langa el, la Los Angeles. Didi a fost pe teren toate minutele. America ’94, America ’94! Anii au trecut, Didi inspuma masa cu glume. „Bai, Belodedici, mi-ai multumit si mie ca te-am facut fotbalist?” Raspuns pe masura: „In fiecare zi iti multumesc, nea Didi!”
Alta faza. S-a petrecut in restaurantul italienesc din Pipera, Jolie Ville, etajul unu. Il ascultam pe Didi, se distra toata carciuma, fiindca facea tot felul de comicarii, ma uitam pe geam, am recunoscut o masina. „Uite-l pe Giovanni!” Da, Giovanni Becali. Didi s-a intristat un pic. „Cu Giovanni as fi ajuns mult mai departe. N-am fost jucatorul lui. Dar fii atent ce s-a intamplat! A murit tata, era dupa-amiaza meciului National-Paris Saint- Germain, aflasem vestea, umblam de nebun prin Pipera, nu stiam ce-i cu mine. Am intrat in barul lui Giovanni, care juca acolo table sau altceva, dar subtire, pe bani putini, n-avea chef sa se arunce. Eram alb la fata, i-am spus de nenorocire, aveam nevoie urgenta de bani, nu-mi ardea sa ma duc la banca. A luat Giovanni tot potul de pe masa si mi l-a dat. Cred ca erau 5000, poate 7000 de dolari.”
Mai am doua cu Didi. Prima e la Kaunas, cu echipa nationala.1-0 cu Lituania, cu Razvan Lucescu antrenor. A organizat Mircea Sandu o masa, la un restaurant cu specific local. Printre convivi, fosta mare extrema a Sportului Studentesc, Marian Bucurescu, caruia prietenii ii spun Jegu. Un om spiritual, driblangiu si la restaurant, ca pe teren. Lui Bucurescu, ori ii zici „domnu’ Bucurescu” ori Jegu, daca esti pe bune cu el. Didi l-a luat ceremonios, cu „domnu’ Jegu”. Pe urma, toata seara, Dumitru Mihalache „Meche” l-a tinut numai cu „oooo, domnu’ Jegu, sa traiti, domnu Jegu!”
Ultima. Lansare de carte a lui Dan Claudiu Tanasescu, la fosta Librarie Sadoveanu, de pe Magheru. Numai lume buna, a venit si editorialista Maria Andries – sarut mana, doamna, scrieti minunat, chiar daca nu stiti despre ce! Mircea Sandu l-a pregatit pe Didi „ne intalnim in fata la Hotel Ambasador!”, ca sa-i fie mai usor dragului prieten. Didi – om serios. L-am gasit frumos, la masa, in restaurant, comandase deja. Unde esti, Didi, unde esti?
