Azi e 15 ianuarie, ziua lui Eminescu, dar viata ne obliga sa omagiem scriitorii momentului. In patrie, subiectele de prim-plan raman cartile scrise in puscarii si norvegienii care le confisca parintilor copiii.
Ce legatura exista intre aceste teme prioritare? Na, ca exista! Criminalul norvegian Breivik si deontologii romanasi. Breivik a omorat 77 de oameni, traieste la inchisoare ca intr-un complex turistic de 3 stele, i se aduce mancarea pe tava de inox cu cloche, dar dementul face greva foamei, si, mai presus de toate, se pretinde scriitor profesionist. Iar statul norvegian il respecta ca atare. O fi bine? E bineeeee! Chestia asta n-au luat-o in calcul cei 30-40 de ofiteri acoperiti sau securisti aspiranti din presa, care-i pupa in fund pe norvegienii care rapesc copii si ii injura pe semnatarii de carti din puscariile de aici. Nici nu mai conteaza ca ai nostri nu sunt criminali. Sigur, nici eu nu-l vad scriind o carte pe Ioan Niculae. Sunt de acord, de asemenea, ca Penescu de la Pitesti nu poate sa alature pe hartie doua litere, chiar daca vietatea si-a depasit conditia de gainar marunt si a ajuns escroc, atunci cand a inventat kilogramul de 900 de grame. Toamna, cand se face tuica la Pitesti, Penescu baga in pungile de hartie 900 de grame de zahar, in loc de un kilogram, iar clientii se bucurau, crezand ca au luat marfa la un pret mai bun. In loc sa povesteasca — stiintific, desigur — despre inovatia lui, analfabetul Penescu si-a comandat o lucrare despre presa argeseana, hodoronc-tronc!
In fine, astea sunt comicariile care tin de specificul national, reprezinta natura noastra balcanica, de care numai prostii se dezic. Ce ma deranjeaza e ca zdrentele de ziarici ataca si editurile. Stiti cat de greu traieste o editura? Exact atat de greu incat sa nu mai tina cont de orgolii, ca de prestigiu a uitat de mult. Cu banii luati de pe urma unor compromisuri de categorie (ca la box) mijlocie-mica, editura isi plateste lumina, restantele salariale si reuseste sa mai scoata pe piata cateva titluri ale unor autori onorabili. Ar fi mai bine sa dea faliment cu demnitate? Bineinteles, daca tratezi problema prin prisma unor jigodii cu doua vieti. Una publica si glorioasa, in care traiesc din lozinci, si cealalta personala si jegoasa, in care se tarasc dintr-o concesie in alta.
Dar cu cine sa polemizezi? Cu niste dobitoci platiti din banii unor patroni anchetati sau condamnati? „Si ce legatura are asta?”, se vor pitigaia. „Noi am luat lefuri din munca noastra cinstita!”. Hai sictir, ca voi nu produceti nimic! Si mai sunteti si inculti! Vreo 20 dintre voi s-au mirat ca unul dintre detinuti a scris cateva carti „in acelasi timp”. Se spune „in paralel”, nu „in acelasi timp” — precizarea e foarte importanta. Si eu cred ca nenea ala nu era capabil de asa ceva. Dar pe voi va mira, de fapt, ca un om cu scoala facuta la zi ar putea sa scrie cateva carti in paralel. Foarte multi scriitori lucreaza in paralel — in paralel, da? — la un roman, la o piesa de teatru sau corecteaza un volum de poezii, noteaza zilnic in jurnal si au colaborari in presa. La cat sunteti de idioti, ziaricilor, voi v-ati mira si daca ati auzi ca un om citeste trei-patru carti in paralel!
