Străzile din București. Panou. Panouri. Multe panouri, multe. Pe panouri se lăbărțează conturul sferoidal și zbârcit al unei țeste arheologice. Individul propulsat în lumina beznei are nume biblic și păr de cenușă, barbă așijderea și o grimasă, construită de publicitari pe post de zâmbet. Cere șpagă zâmbetul ăla înfrumusețat pe calculator. „Numele meu este Lucas și sunt gay”. Iar sub mandibulă obosită, haștag „YESFORLOVE”. Lângă urechea din care nici bețișoarele pentru sugari nu mai pot extrage mierea depusă încă de pe vremea lui Brejnev – „best4older lgbt org”.
Dacă vă place propagandă asta, luptați în continuare împotriva corupției! „Corupția ucide!” doar dacă ești incult. România mai are regiuni istorice și o hartă măricică (suntem a șasea sau a șaptea țară din Europa, din punct de vedere al teritoriului) pentru că e un spațiu de învoială. Nu corupție. Învoială. Și învoială ne-a salvat.
Dar nu ai cu cine vorbi. Astăzi suportăm invazia minorităților agresive. Ce ați văzut după Colectiv e nimic față de ce s-a întâmplat în ’90. Colectiv a fost un fenomen izolat („de nișă”, pe limba corporatiștilor), cu consecințe la nivel național. A fost un club unde se asculta o muzică pentru neîmpliniți familial, financiar și estetic. Dar acea bubuială a distrus sistemul de sănătate, mediul de afaceri și a promovat salamandrele oengiste.
În ’90 a fost mai rău. 1990 a reprezentat barometrul ticăloșiei noastre. În mod normal, nu poți să fii comunist și anticomunist în aceeași viață. Dacă te cheamă Petre Țuțea, ai avea dreptul să fii o perioadă de stânga, o perioadă de dreapta, dar ceilalți să ne scutească! Sigur, au existat și somități de stânga pe care comuniștii le-au băgat în pușcării – Pătrășcanu, Pandrea, Carandino. Asta-i altă discuție.
Dar să fii comunist în ’89, un comunist care n-a ridicat o unghie împotriva lui Ceaușescu, și să te faci anticomunist militant după ’90, așa ceva mi se pare o dovadă de nesimporcism. Poate că nu erai neapărat comunist. Dar erai obedient. Mucles până pe 22 decembrie și viteaz în ianuarie ’90.
În situația asta au fost câteva milioane de români. Niște impostori. Inclusiv eu. Da, recunosc. Doar proștii nu recunosc și nu regretă că au greșit. De ce n-am fost șmecher să spun că nu vreau în UTC? Ce am căutat eu în Piața Universității? Acolo se cânta „salam cu soia, marțea și joia”. Iar familia mea avea, pe timpul lui Ceaușescu, trei congelatoare mereu pline, în mai multe case. Eeeee, eu și panaramezii ca mine aveam idealuri, da, da, da, nu te joci cu așa ceva! N-am scăpat de Iliescu, la vârsta (noastră, nu a lui) de 20 de ani, dar înjurăm PSD acum, la 50 de ani. Eu am ieșit din chestia asta de vreo cinci ani. Alții au rămas. Peste alți 30 de ani, adică la 80, îi vor întreba nepoții „ce faci, tataie?” „Mă lupt cu PSD!” Ce m-aș distra să îmi văd foștii colegi de liceu pe panoul ăla – „Numele meu este Gogu Senilu’, sunt gay și am războaie grele cu hidra pesedistă!”
În Piața Universității mi-a plăcut Spiritul Creștin, dacă nu vă deranjează formularea. Mulți nemernici de vârsta mea s-au dezis și de Creștinism, după Colectiv. Ce nu mi-a plăcut în Piața Universității – corturile. Pe iarba din fața Teatrului Național făcuseră un fel de Vama Veche niște jegoși. Dar nu orice fel de jegoși. Ei erau fomiștii grevei (n-am greșit, n-am inversat nimic) și se eroizau.
Asa si?
Am fost acolo să văd, la prânz. Coafeze, pletoși știrbi, ,,artiști” alcooholiști, slăbănogi cu ochii duși în fundul capului, fanatici care bolboroseau anticomunism și antigramatică…eeee, seara venea ,,elita” ca să (se) învioreze fraierii.
Congelatoare pline aveam toti ,de ce sa nu recunoastem?,poate nu trei dar cate un congelator plin avea fiecare roman.Mai aveam si 4 canistre pline cu benzina in boxa din subsol.Mai prindeam si cite o comanda la casa de comenzi „Mercur”,aduceau bomboane cubaneze sau compot de ananas,plus sticla de vermut Ricadonna,cutia de ness „Amigo” sau cartusul de BT.Nu e rau nici acum,Europa va avea ever nevoie de sclavi la sparanghel sau capsuni.Cat despre „elita” din Piata Universitatii,acolo erau cei care se injectau in corturi si care cu cateva luni inainte ,isi aruncasera carnetele de partid intr o noapte si dimineata musai trebuia sa devina disidenti.Disident era insa doar cel pe care trebuia sa-l votam cu totii: Ion Ratiu.
@miami. Eu nu aveam frigiderul cu congelator plin si lucram ca paznic intr-o institutie ca sa pot termina facultatea, la seral, facultate la care am intrat la zi, la 20 ani. C u parinti divortati, cu un tata (de care am avut parte doar in buletin), recasatorit dar fara alti copiilocuiam intr-un apartament de doua camere pe care mama l-a cumparat in rate, prin preluare de contract de la proprietar care pleca din tara, pt ca desi orfana de razboi de ambii parinti din familie cu noua copii, dupa divort, desi lucra la fabrica(avea liceul) nu i s-a aprobat timp de 6 ani sa primeasca o locuinta. Lua de lucru si acasa, muncea in trei schimburi(habar n-aveti ce-s alea) si abia ne ajungeam de la o luna la alta. Asa ca mai incet cu „toti aveau frigiderele pline” ca nu toti aveau posibilitatile voastre materiale si familiale. Locuiesc si acum in acelasi bloc de langa blocul unde a copilarit dl. Boanchis si-l stiu de cand trageam cornete cu tevile in balcoane…
Hadriane,
Asadar ai fost vecin cu dl Boanghis dar mureai de foame si erai paznic?Chiar asa ? erai admis la zi dar ai trecut la seral sa poti lucra? pai de ce frate n-ai cautat un job de noapte ca sa poti merge la cursuri de zi?! e ceva ft putred in comentariul tau.Acum,tot paznic esti..ori ai trecut la security guard ?!
Vedeti comunicatul Bor despre ghaozarii marxisti care o vor in public.