Despre Turcescu. Fara deontologeala si securism. Ca intre oameni

Pe Turcescu l-am injurat mult in „National”, prin 2004-2005-2006. Din „chitarist incruntat” nu-l scoteam. Mi-a raspuns, intr-o emisiune cu Emil Hurezeanu. A zis ca am un vocabular sarac.

Numai asta nu poti spune despre mine si atunci chiar am crezut ca-i tampit. Nu era. Securache se prinsese ca doar atat ma afecteaza — sa te iei de talentul meu. Celelalte ofense le consider frectii. Prin 2010, ne-am impacat, datorita unui prieten comun. Am si baut impreuna, de la ora 1 pana la 4 dimineata, intr-un bar aflat intre Piata Amzei si Athénée Palace. Turcescu nu era deloc, dar deloc, deloc ca la emisiune. A fost simpatic, ne-am distrat. Nu mi s-a parut nici scartan — cum ii e reputatia. Am platit jumi-juma. „Sticla asta o dai tu si pe urma mai dau io una!”. Habar n-am daca Turcescu a investit in spritul lui ca sa ne imprietenim sau ca sa ma anihileze. Nu ma intereseaza. Oricum, a fost o seara frumoasa. La emisiunea lui am participat o singura data. M-a mai invitat de doua ori si vazand ca-l refuz („nu suport sa stau in acelasi studio cu Andreea Pora, vedea-te-as cu ea in pat, Turcescule!”), a renuntat.

Acum, insa, e cazul sa fim seriosi, mult mai seriosi decat se dovedea Turcescu atunci cand declara ritos ca „in tara asta imorala, e deja o rusine sa amintesti despre deontologie!”. Yes, yes, yes, deontologeala si delatiunea sunt ca sarmaua si chifteaua, aceeasi materie prima! Din acest motiv a fost el nemernic, cu tot ce decurge de aici — impostura, obscenitatea. Turcescu a trait si s-a imbogatit din imagine, facea orice pentru imaginea lui, dar a fost mai indecent decat politicienii pe care ii martela. Cred ca minte si acum, cand se da „ofiter acoperit”. Era un chelner de lux al Serviciilor  Secrete, lovea in oameni cu documente masluite in laboratoarele noii Securitati. Mi-ar parea rau de Turcescu, daca as putea sa intru in pielea lui si sa ma automistific. Il compatimesc pentru un singur lucru. Ca nu ramane nimic dupa el. A moderat (si) niste emisiuni bune. Adica zero. Nu rezista niciun text de-al lui Turcescu. N-are nici virilitate, nici finete in scris.

Dar publicul trebuie sa stie ceva. Fostii subordonati ai kaghebistului Dumitru Tinu, analistii care transmit mesajele politrucilor si ale securistilor la televizor, sunt mai lipsiti de talent si mai ticalosi decat Turcescu.