O veste buna, in sfarsit. Italianul Antonio Tajani a spus ca vom fi acceptati, cu drepturi depline, in Schengen. Italia, mereu Italia si Franta Veche! Adica nimic mai frumos nu exista. In anumite perioade, italienii ne-au cam sapat, s-au dat cu ungurii, dar ma fac ca am uitat.
Dali zicea ca Dumnezeu „are o singura capodopera, Mediterana, restul l-a rasolit”. Dumnezeul hartilor, al artei si al gastronomiei ne-a blazonat cu doua capodopere, Franta si Italia. Mie imi place si Elvetia, dar ii lipsesc Marea si cultura. Alexandru Paleologu spunea ca nu poti compara Renasterea Italiana cu ceasul cu cuc. Durrenmatt si Klee sunt niste elvetieni de geniu, dar langa Michelangelo da faliment chiar si superlativul „geniu”.
Multumim, Italia, dar sa nu-i uitam pe cei care ne ard de sapte ani cu Schengenul asta. Olandezii, olandezii ne lucreaza. De sapte ani. Sapte. De sapte ani se ocupa cu malversatiuni si alte sifonarii. Intr-un fel, au dreptate. In momentul asta, granitele Europei sunt Portugalia si Ungaria. Nu exista control vamal din Ungaria pana in Portugalia. Daca se lungeste Europa schengenista pana la Giurgiu si Vama Veche, pot aparea probleme. Nu suntem disciplinati si nu se stie daca va mai ajunge marfa in siguranta, ca sa aiba transgenderii ce sa consume la Amsterdam, in cofetariile cu ciuperci halucinogene. Cum era vorba aia? „Opiumul, religia popoarelor din U.E”. Parca asa era. Am gresit? Nu prea tare.
Eu ii admir pe olandezi. Sunt oameni practici, dezinhibati. Si n-au perdele. Pfuai, iar nevestele noastre, ale romanilor, se intrec in perdele! Cheltuim pe perdele mai mult decat pe frigidere si masini de spalat. Cand am ajuns prima data in Olanda, la Euro 2000, am ramas uluit. Eu auzisem ca n-au perdele („ba, oamenii n-au perdele, n-au perdele!”, ma avertizau prietenii), dar nu credeam ca voi vedea, din strada, cum defileaza olandezii, in pajura goala, prin sufragerie. Cred ca n-au nici sifoniere, asa ca l-ar putea imprumuta pe Iohannis. Olanda e construita pe poldere, iar Amsterdam pe canale. Lipsindu-le spatiul, locuitorii din Amsterdam speculeaza orice milimetru. Deasupra ferestrei de la ultimul etaj, fiecare imobil are un carlig. Casele au scari stramte, pe care de abia incape un copil, iar mobila e adusa cu barca si urcata in apartamente cu ajutorul scripetilor. Ai impresia ca zidurile aplecate, purtand pecetea diluviului, stau sa se prabuseasca in canalele arborescente si aproape blocate de slepuri. Pe apa, salupe transformate in locuinte. Sunt racordate la retele de gaz si lumina, se platesc impozite colosale pentru ele. Am vazut ambarcatiuni cu gradini suspendate. Una avea si biblioteca. Dar asta se intampla cu multi ani in urma. Intre timp, neobarbaria computerelor cred ca i-a terminat – gata cu bibliotecile! Canalele din Amsterdam sunt clasificate precum cartierele. Resedinta oficiala a primarului de atunci se gasea pe Canalul Seniorilor.
Revenind la perdele, la ce le-ar trebui perdele unor perversi (din punct de vedere politic, desiguuuur!) ca Timmermans si Juncker? Stiu, Juncker nu-i olandez, e luxemburghez, adica un olandez mai de la padure. Dar de ce nu se duce brigadierul silvic Juncker si la bulgari, ca sa-i arate baietii aia niste paduri? „Aici avem padurea, aici avem Zoo, aici avem leii.” Si pana la urma, ce sa faca socialistul Juncker cu perdelele? Vreti sa adoarma intre perdele, sa ramana spanzurat intre perdele, cand vine acasa ametit, dupa o damigeana cu sirop pentru sciatica? Doamne fereste, ca tot noi ar trebui sa-i ducem lautarii, ca sa-i cante „te-am zarit printre perdele!”
