Incep cu satisfactie primul text publicat in ziar, anul asta. Fondatorul Societatii Romane de Chirurgie Cardiovasculara, doctorul Marius Militaru, a fost achitat pe 4 ianuarie, dupa ce i s-a inscenat o luare de mita pentru care a fost hartuit cinci ani.
Nu-l cunosc personal, dar am scris inca din 2014 despre acest coautor la primul transplant cardiac din Romania. In ianuarie 2014, Militaru a fost arestat pentru ca un negustor de fier vechi se credea Al Pacino intr-un flagrant cu bani vopsiti si a aruncat cateva bancnote in cabinetul marelui chirurg. Ca intotdeauna, propaganda oengista a fost mai rea ca organele. Neomarxistii atei au sarit pe Militaru cu lopata, dar nu cu orice lopata. Cu lopata potrivita. Cum au hotii chei potrivite-au si tefeloazele lopeti potrivite. De data asta au sarit cu lopata model „Inima lui Stalin”, ca tot era vorba de un chirurg. La fel au procedat cu o alta somitate, Monica Pop, atunci cand s-a pus pe ea ministrul tehnocrat al Sanatatii, de meserie contabil, adica numarator de purici (cifre). Acolo a participat si un tip destept si talentat cum e Tolontan. Din pacate, uneori vrea sa semene cu Tov. Mirea Balauru’, ziariciul destoinic din „Secretul lui Bachus”.
Ca sa descrii tefeloazele ai nevoie de imagini. Ganditi-va la un restaurant micut, cu sapte- opt mese sau la vestiarul unui centru Spa. Intra un Monsieur de 60-70 de ani si spune tare, adresandu-se tuturor „Buna ziua, domnilor!” Dupa cateva minute intra si un P. Ulica Franaru-bubos, biciclist, corporatist. Si arunca, in sictir, un „Hai noroc!”. Si pe urma se tolaneste pe scaun sau pe banca si se benocleaza la telefon zece minute. Face chestia asta imbracat. Si cu fesul pe chica. E drept, intrari mitocanesti au si unii batrani, ca Basescu nu-i un caz unic. Dar matelotul trebuie inteles. O vorba marinareasca zice ca „e greu sa-ti mai revii dupa ce te-ai pisat in chiuveta si ai baut apa de tanc.”
Sa-l lasam, insa, pe Basescu. Tefeloazele au intrat in viata Romaniei ca P.Ulica Franaru in vestiarul de la Spa. Si sunt de-o violenta care ma intoarce la comparatia cu modelul de lopata „Inima lui Stalin”. Uitati-va ce fac creaturile astea pe internet! Veti avea aceleasi dovezi ale lipsei de educatie. Nici mie nu-mi plac cate sapte sau sapte sute de articole pe zi. Dar nu m-am apucat vreodata sa scriu ceva in subsolul unui text semnat de un om pe care nu-l cunosc personal. E ca si cum m-as duce la cinema si as incerca sa intru pe ecran, ca eu o pup mai bine decat Alain Delon pe nu stiu care demi-vierge. Scrisul nu-i interactiv, scrisul e un exercitiu de egoism, aici nu suntem la corporatie ca sa recitam lozinca „lucrez bine in echipa.”
Inca doua vorbe din lumea presei si a culturii. Facebook face si un bine. Te uiti pe facebook si vezi cat de subtiri intelectual sunt oamenii de succes din televizii. Poate de-aia au si izbandit. Mesajele lor nu sunt simple, ca asta n-ar fi un lucru rau. Sunt simplute, sunt de o dezarmanta modestie cerebrala. Iar noi avem pretentii de la saracutii astia. Cum sa le ceri, de pilda, sa realizeze programe atractive de sarbatori? Ei nu sunt in stare nici macar sa aleaga un film bun.
Am promis si ceva legat de cultura. Inainte de Craciun, Plesu a publicat, pe pagina lui de facebook, „Apelul catre lichele”, al lui Liiceanu. Foarte frumos, textul e izbutit, dar trebuie adus la zi. Intelectualii care au pupat-o in fund pe Elena Udrea cu ce sunt mai buni decat lingaii Elenei Ceausescu? Sunt chiar mai rai, pentru ca lingaii ceausisti si-au aparat stapanii si dupa moarte. Lacheii udristi, insa, au tradat dupa 2014. Domnilor, atitudinea asta se traduce exact asa: „Dar ce, draga, daca am jucat in filme porno inseamna ca suntem curve?”
