Cum l-a aparat Andrei Plesu pe Serghei Mizil

Azi, in fotbal si in presa aferenta avem o hemoragie de jigodism care imi aduce aminte de puroiul din decembrie ’89. Am o poveste, de atunci, cu Serghei Mizil si va las dumneavoastra savoarea analogiilor.

Pictorii — revolutionari si ei, in ton cu eruptia sulfuroasa din intreaga societate. Au facut o sedinta la Uniunea Artistilor Plastici, ca sa-i dea afara pe cei care l-au pictat pe Ceausescu. O idiotenie, bineinteles. Fara comanditari, n-ar fi existat nici Renasterea. Important e daca l-ai pictat bine sau nu pe omul de Stat. N-as exclude un artist nici daca as avea ceva cu el. Mie, de pilda, nu-mi place Sabin Balasa. Dar nu pentru ca l-a preamarit orgiastic pe Ceausescu, ci fiindca il consider un zugrav de ingeri kitschosi, care are o cota prea mare. Buuun. Incepe sedinta. Cine umbla intotdeauna cu moralitatea si verticalitatea in cioc? Netalentatii. „Afara cu ala, afara cu ala!”. Se ajunge si la Serghei. Timid, cineva spune ca „Serghei nu i-a facut portretul lui Ceausescu. El a pictat natura moarta si peisaj”. Devoratorii — insistenti, cum altfel? „Nu conteaza, tatal lui a fost in CPEx!”. Si atunci a luat cuvantul Andrei Plesu, care era la Sectia de Critica, de Istoria Artei, in fine, nu pretind ca sunt riguros. „Si pana la ce grad de rudenie sau de vecinatate politica dam afara?” Interventia lui Plesu i-a domolit/deturnat. Nu l-au mai exclus. Dar Serghei, in stilul care l-a facut celebru, a inceput sa le ia mortii si familiile si a promis ca nu mai calca pe la Uniune. Ultima lui fraza a fost: „io voi fi tot smecher, iar voi tot morti de foame!”. A cedat si atelierul din Palatul Nifon, construit dupa planurile lui Gottereau, arhitectul Palatului Regal si al Palatului CEC. Acele ateliere le obtinuse pentru pictori chiar Serghei. Erau ale Teatrului Tandarica, dar a intervenit Paul Niculescu Mizil.

Dupa vreo trei ani, Serghei s-a intalnit intr-o carciuma cu doi-trei mazgalici care incercasera sa-l mazileasca. „Aaaaa, ce faci, prietene? Da-ne si noua un pachet de tigari!”. Serghei a avut o reactie normala. Chiar de mare, mare bun simt. „Pai, nu va dadeati smecheri? Fiti pe sabia voastra, bai, bulangiilor!”.