Se vorbeste din nou despre gratierea persoanelor bagate la puscarie pentru infractiuni economice.
Capitalistii romani, adica niste oameni zdraveni la cap si expusi cand semneaza orice hartie, saluta legea. Iar tinerii frumosi si liberi n-or fi ei semnificativi ca numar (50.000 in Bucuresti plus 50.000 in toata tara egal 14 miliarde), dar sunt la fel de toleranti si de duiosi ca mongolii si alte hoarde. „Penalilor sa li se taie mainile! Si limbile!”. Pana acum n-am auzit „penali” strigand sa li se taie urechile celor care le asculta telefoanele. Nici „heterosexualii inapoiati” n-au cerut sa li se taie organele genitale baietilor care le folosesc in mod inedit.
Hapciupaliticii din presa – la unison (monoton, monoton, monoton!) cu tinerii frumosi si liberi. Ziaricii de Piata Victoriei isi pierd slujbele si clameaza ca „nu exista independenta editoriala” pe banii altora. Extramorocar ce au descoperit ei! Ca sa vezi ce inseamna sa te exprimi public daca nu citesti decat Facebook si, eventual, best-seller-uri sclipicioase de la Carturesti! Izmenelile lor le-a pus Cezar Petrescu in romanul „Calea Victoriei”, publicat in 1930. Da, in 1930! Un ministru al Justitiei incerca sa scape de procurorul general, pe care il inventase tot el, ca sa-l termine pe un oligarh al vremii. Nu i-a iesit manevra, asa ca s-a dus la patronul si la directorul unui ziar. Ii avea la mana pe toti din redactie si a comandat un text pe prima pagina in care sa fie atacat chiar el, ministrul Justitiei, pentru ca nu demite o calamitate ca procurorul general. Canaliile vechi erau subtile! Directorul si-a chemat autorul preferat si i-a spus sa incropeasca, pe tema, „un aldin de 40 de randuri”. Azi, aldinul, cursivul si tableta sunt confundate cu editorialul, dar nu merita insistat. Domnisorul articler se opunea, asa ca directorul i-a zis – voi aseza fraza intre ghilimele, am notat-o, mi-a placut – ca intr-o redactie „toti sunt necesari, nimeni nu e indispensabil”.
Sigur, recursul la Cezar Petrescu n-are nicio valoare pentru ziaricii si feisbucarii care mazgalesc pe internet „CSF? NCSF”. In traducere pentru bipezi „Ce sa faci? N-ai ce sa faci!”. Ba da, puteti sa SP. Adica sa sugerati prostioare, abreviatilor mintal! Ii iubiti atat de mult pe corporatisti si pe bancheri incat scrieti si cuvintele in rate!
