In 1960, doctorul Gheorghe Vintila (1898-1978) a donat comunei natale Topalu, din Dobrogea, 228 de lucrari de arta, pentru a deschide, in casa parintilor sai, un muzeu care sa le poarte numele – „Dinu si Sevasta Vintila”.
„Nu poti crede ca in peisajul arid al campiei batute de arsita si vanturi, intr-un sat aproape necunoscut, te va intampina bucuria culorilor lui Toniza, Pallady, Petrascu”, scria Corneliu Baba. Artistilor amintiti li se alatura pictorii N. Grigorescu, Andreescu, Ressu, Ciucurencu si sculptorii Paciurea, Oscar Han (cel care l-a initiat si l-a dirijat in achizitii pe Vintila), Medrea, Jalea. Muzeul nu are corespondent artistic si valoric in spatiul rural romanesc. Foarte putine resedinte de judet se pot lauda cu asemenea bunuri de patrimoniu. Muzeul „Vintila” din Topalu trebuia sa se afilieze unui muzeu de prestigiu si a devenit sectie a Muzeului de Arta Constanta, doctorul Vintila fiind muzeograf-principal. Edificiul cultural din Topalu a reprezentat sensul vietii lui Vintila, doctorul lasand cu limba de moarte, dar si in scris (testamentar), ca pinacoteca sa apartina satului natal. In perioada in care Vintila a fost muzeograf-sef la Constanta, Muzeul de Arta Constanta a cumparat de la el lucrari in valoare de 167.000 de lei (un salariu era intre 500 si 1000 de lei).
De la moartea colectionarului, nimeni n-a atentat la Colectia Vintila, timp de 30 de ani. In 2008, niste iubitori de arta foarte milosi i-au depistat lui Vintila un mostenitor indoielnic. Vintila a fost insurat de trei ori si nu a avut copii. In 1966, cand doctorul avea 68 de ani, menajera Caterina Stoian (nascuta in 1950) i-a pus in brate un copil botezat Mario. Vintila nu a recunoscut paternitatea, iar Caterina Stoian l-a tarat in procese si a castigat o parte din ele, pentru ca statul comunist sustinea ca orice copil trebuie sa aiba un tata. In 1973, se elibereaza un certificat pe numele Mario Vintila, iar hotararea instantei i-a accelerat colectionarului diabetul. Vintila a murit la Constanta si a fost inmormantat pe spezele Muzeului de Arta de la malul marii. In 2008, abia in 2008, Mario Vintila a dat in judecata Primaria Topalu, proprietara operelor de arta. Mario Vintila traieste in Germania si nu se poate lauda cu un orizont cultural foarte larg, ca sa fiu dragut. In proces, expertul-parte al reclamantului este apreciatul om de arta Ion Darida, expert-restaurator la Casa de Licitatii Alis. Domnul Darida este casatorit cu doamna Dana Postolache, fiica doamnei Florica Cruceru-Postolache, directoarea Muzeului de Arta din Constanta, in perioada 1961-1984. O fi posibil ca doamna Cruceru-Postolache sa fi furnizat toate datele legate de Colectia Vintila?
Sa presupunem ca Mario Vintila va castiga. Dumnealui e stabilit in Germania, iar lucrarile sunt clasate in categoria Tezaur a Patrimoniului Cultural National Mobil, ceea ce inseamna ca legea interzice sa fie scoase din tara. In aceste conditii, sper ca Instanta sa apere patrimoniul national si sa nu permita ca un muzeu facut de profesionisti sa fie dislocat in colectii alandala. Tablourile stranse de Gheorghe Vintila nu pot sa dobandeasca nicaieri in alta parte coerenta unei colectii muzeale, concepute la si pentru Topalu.
