1. A ieșit Iohannis la televizor. Problema lui Daniil Sihastrul de la Cotroceni nu e că s-au vaccinat peste rând burghezia roz, salamandrele oengiste de după Colectiv, globaliștii de mămăligă și alți vorbitori de giboneză corporatistă. Grija sasului elocvent ca un Trabant este să nu se mai circule după ora 22. În iarna anului 1985, Ceaușescu a închis cârciumile la ora 22. Iohannis a închis țara la ora 22.
2. Ca să devieze discuția, Iohannis a spus că „avem multe școli cu risc seismic”. Ce noutate, domnule președinte! Și n-ați vrea să le închideți chiar acum, ca să le consolidați? V-ați consultat și cu specialiștii? Sincer, eu nu cred. Am una bună cu tovarășul Ceaușescu și specialiștii. La cutremururul din 1977 a căzut și blocul Dunărea. Fusese zdruncinat rău și în 1940, când s-a prăbușit Hotelul Carlton, dar l-a consolidat celebrul constructor Emil Prager, soțul marii actrițe Elvira Godeanu. Ceaușescu a aflat că Prager mai trăia și l-a chemat la raport. Voia să-l bage în pușcărie. Și a venit bătrânul. Avea 89 de ani. Ceaușescu l-a luat tare în fața comisiei. „Ce-ai făcut, tovarășe Prager?” Prager numai tovarăș nu era. A scos un dosar. „Domnule Ceaușescu, vă rog să citiți ce am scris în 1940”. Ceaușescu a citit concluzia raportulului. „Chiar și după consolidare, structura terenului și starea imobilulului permit menținerea construcției numai pentru următorii 15 – 20 de ani, la o seismicitate de maximum 6 grade și numai în condițiile desființării transportului greu urban în preajmă”. (Igor Butnaru, ziarist la „România Liberă”, cartea „Cenzuratele mele”). Nu se respectase nimic din recomandarea lui Prager. Ce a înțeles Ceaușescu? Că nu trebuie să mai discute, în public, cu specialiștii.
3. Casa Regală din Marea Britanie e acuzată de rasism. S-a întâmplat și la case mai mici. În anii ’70 – ’80, tovarășul Gheorghe Cioară era foarte important – ministru al Comerțului Exterior, primar al Capitalei. După o vizită în URSS, în presa centrală a apărut știrea „Tovarășul Cioară a venit de la Moscova pe calea aerului”.
4.Filmul de propagandă „Colectiv” a fost nominalizat pentru încă un premiu internațional. Filmul de propagandă „Colectiv” a însemnat o mare lecție pentru mine – de la „Crucișătorul Potemkin” n-am văzut o îmbârligăciune mai convingătoare. Filmul de propagandă „Colectiv” m-a învățat să mă uit mefient la orice documentar străin. Cum „străin”? Uite așa! Dacă n-aș fi fost român, aș fi zis și eu „ia uite-l, dom’le, pe tânărul ăsta cum luptă împotriva corupției! Ar fi bun de ministru al Sănătății!”
