De 1 Mai, pe Litoral, comandourile ANAF au facut o demonstratie de autoritate militieneasca. Puscasii marini ai contabilitatii erau atat de devotati cauzei din chitantier incat nu le-a mai pasat de victimele colaterale — vamaioti hapciupalitici sau copii de bani gata furati.
Pe termen scurt, Statul a castigat. Cei care tin localurile au zis „haideti sa platim, ca sa dovedim ca suntem baieti valabili!”. Pe termen lung, Statul se va intepa. Carciumarii de la Mare vor mai suporta maximum o descindere ANAF, in iunie, si apoi vor inchide. Cat despre hotelieri, cei care au deschis, de 1 Mai, au fost, in general, menajati. Cand va incepe sezonul, vor intra in suveica falimentului. Exista doua categorii de hotelieri.
Primii sunt privilegiatii de pana mai ieri ai Statului. Astia nu se cramponeaza de incasari. Pentru ei, hotelurile sunt investitii imobiliare. Acesti politicieni si afaceristi dependenti de banii din ministere transmit sefilor de receptii sa rezerve un etaj, doua pentru protocoale si pentru rude. Iar cand vin facturile pentru apa si curent, clientii Statului le achita din combinatii fara tangenta cu turismul. Problema e ca multi dintre patronii furajati de Sistem au ajuns la puscarie, iar cei aflati inca in libertate nu mai sunt dispusi sa-si creeze necazuri suplimentare. Asa ca vor lasa hotelurile inchise.
In cea de-a doua categorie se incadreaza hotelierii care traiesc doar din turism. Ei s-au obisnuit ca jumatate din bani, cel putin jumatate, sa fie negri. Eu nu sustin ca e bine. Eu povestesc ce se intampla. Baietii n-au fost invatati sa lucreze altfel. Vor achita prima amenda fara sa cracneasca — „bine ne-ati facut, tovarasi, doar asa ne vom indrepta!”. Dupa urmatoarea sanctiune, vor intra in rotisorul cu facturi, datorii, insolventa, lacat pe usa.
Pe 15 iulie, ANAF nu va mai gasi fraieri de muls, pe Litoral. Intre turisti si hotelieri numai dragoste nu era. La vara, insa, ii va uni ura fata de ANAF. Daca deratizarea ar lucra cu destoinicia ANAF, ar starpi sobolanii punand bombe in subsolurile cladirilor.
