De câteva zile, toată chibitarimea fără orizont se întreabă ce a căutat Mircea Lucescu în vestiarul Stelei. Eu așa o știu – Steaua. Pentru mine nu există FCSB, Rapid în liga a patra (acum se află în a doua) și Negoiță la Dinamo. Paradoxul e că, dintre cele trei echipe, Giuleștina lui Pancu e cea mai sănătoasă.
Mircea Lucescu s-a dus în vestiarul Stelei pentru că a înțeles înaintea tuturor că sfârșitul Stelei ar putea fi sfârșitul fotbalului românesc. A dat un semnal antrenorilor care refuză Steaua și un alt semnal patronului Stelei, care ar putea învăța astfel să respecte mai mult meseria de antrenor.
Răzvan Lucescu a avut dreptate când a spus că naționala de tineret nu poate salva fotbalul nostru. Am fost singurul din presă care l-a susținut atunci și nu era ușor, fiindcă toți tâmpitozaurii se inflamaseră în urma rezultatelor de la campionatul european. Am mers mai departe și am scris că regula cu un jucător sub 21 de ani obligatoriu în primul 11 e o idioțenie și un abuz. Experimentele nu se fac la nivel maxim. În teren te bagă valoarea și antrenorii care te șlefuiesc, nu buletinul. Dobrin a debutat la 15 ani în Divizia A și Balaci la 17 ani în națională pentru că aveau valoare, nu fiindcă i-ar fi împins cineva. Pele, la 17 ani, a ieșit campion mondial, a înscris două goluri în semifinală și două în finală. A fost un supraom al fotbalului, nu un pilos al federației braziliene.
Campionatului nostru îi trebuie reguli stimulatoare și protective, nu prostia cu tinerelul sub 21 de ani băgat cu japca și privit pieziș în vestiar. Am gândit eu regulile. Prima e severă, poate anti-UE, dar nu se poate fără ea. TREBUIE SĂ FIE OBLIGATORIU PE TEREN OPT SAU CHIAR NOUĂ JUCĂTORI ROMÂNI. Iar a doua ține de pepiniere. Federația impune cluburilor de Liga 1 să aibă echipe de fotbal feminin, în loc să le ceară să investească în centrele de copii și juniori. Eu aș impune că, din 2023, FIECARE ECHIPĂ SĂ AIBĂ PE TEREN DOI JUCĂTORI CRESCUȚI ÎN CURTEA CLUBULUI. Așa ne salvăm: minimum opt români titulari, doi fiind produse 100% ale clubului. Sau – asta nu-i obligatorie, normal – bagi mulți puști și doi bătrâni, ca să le arate drumul. Viitorul lui Hagi îndeplinește toate condițiile. Dar știți cine a făcut asta înaintea lui Hagi? Mircea Lucescu.
La Corvinul, Lucescu a produs șapte fotbaliști pentru națională (Gabor, Klein, Andone, Rednic, Vaetus, Bogdan, Petcu). Toți din centrul de juniori sau din zonă. Dar aceștia au crescut, în iarbă, lângă Dumitrache și Lucescu (antrenor – jucător). La Dinamo, așijderea. Dacă vă uitați la posterul Dinamo 1986, veți vedea că Lucescu i-a adus, în jurul lui Ilie Balaci, pe Răducioiu, Lupescu, Virgil Mitici George Bănică, Bogdan Bucur, fotbaliști descoperiți și cizelați de neuitatul, cu adevărat epicul și savurosul Piți Varga. Au trecut aproape 35 de ani, dar generațiile 1969 și 1970, ale lui Piți Varga, se întâlnesc și acum, cam de două ori pe an. Așa se dezvoltă o identitate, un spirit, legături sufletești pe viață. Echipa lui Lucescu, din semifinalele de Cupa Cupelor din 1990, avea în primul 11 trei produse proprii: Răducioiu, Lupescu și Stelea.
Am început cu Steaua. În echipa din 1987 – 1990, care a jucat o semifinală și o finală de CCE și era superioară ca lot formației de la Sevilla, au jucat doi fotbaliști crescuți în Ghencea: Dan Petrescu și Ilie Dumitrescu. Astfel se arhitecturează succesul pe termen lung, nu cu regula absurdă U 21, jenibila pseudo – invenție a numărătorului de cornere Andrei Vochin. Unde a dus regula lui Vochin? Unde am prezis eu încă din timpul europenelor de tineret: la falimentul fotbalului românesc în cupele europene.
