AcasăEditorialRazvan Ioan BoanchisCatedrala Neamului nu e buna. Dar mall-urile sunt excelente

Catedrala Neamului nu e buna. Dar mall-urile sunt excelente

Are si „Antena 3” moderatori tefelisti. Sambata, intre orele 14 si 15, o pedichiurista agresiva gandea cu ce nu trebuie si ii cresteau  hemoroizi sub ruj.

Aceasta portavoce a neantului neomarxist a spus ca „se face reclama la Catedrala Neamului”. Dupa mintea ei plasata in zona cercetata colonoscopic, Catedrala e un fel de detergent si are nevoie de reclama. Neomarxista a reusit sa-l irite chiar si pe ingaduitorul scriitor Dan Ciachir, care i-a spus ca mall-urile isi fac reclama, nicidecum Biserica. Din punctul meu de vedere, Catedrala Mantuirii Neamului are si un defect. E prea mica si nu incap sub catapeteasma toti idiotii romani descarcati din caruta Halloween-ului. Acesti prostoboi, care poarta pe umeri niste dovleci strapunsi degeaba, pentru ca n-a intrat lumina prin cepurile alea, si-ar salva sufletele daca ar afla ca deasupra managerului de la multinationala mai exista Cineva. Nu, nu e banca! Fiindca tot vorbesc ei despre Europa, ar fi bine sa stie ca si autoritatea Papei se bazeaza pe Catedrale. In Top 5 – Obiective turistice din fiecare metropola se gaseste un Dom. Noua ne plac „lemnul si spatiile mici”( adica sicriul si groapa), potrivit unui cantec celebru si cretin. Papa ar fi nimeni, daca n-ar avea in spate San Pietro, Notre-Dame din Paris, Santa Maria del Fiore, Domurile din Viena, Koln, Milano. Voi trece la „Capela noastra Sixtina, Voronetul”, dar voi cita din Pavel Chihaia, „Treptele nedesavarsirii”, pentru ca sunt nevrednic sa scriu despre Voronet. In toate acele Domuri am ajuns, la Voronet – nu! „Scena Judecatii de apoi de pe fatada vestica a Bisericii Voronet este o cronica de vesnicie. Zugravul a reprezentat marea flacara care inghite pe cei pacatosi intr-o rasucire incremenita si dincolo de ea, grupurile celor drepti, cu siluete transfigurate si un nesfarsit alai de aureole stelare, care dau mai multa intensitate acelui albastru inchis, albastrul de Voronet”.

Pavel Chihaia este, pentru mine, autorul celui mai bun roman postbelic din literatura noastra. „Blocada”. Am avut si noi, nu numai americanii, o „generatie pierduta”. Printre varfurile ei se numara Pavel Chihaia, Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, trei scriitori pe care si-ar fi dorit sa-i aiba si sa-i ocroteasca orice literatura, dar Romania ii ignora si azi. La inceputul anilor ’50, Chihaia (traieste la Munchen, are 97 de ani), Tonegaru si Stelaru stateau toti trei intr-o camaruta din Constanta. In 2017 s-au adunat 65 de ani de la moartea lui Constant Tonegaru. Delicatul poet s-a prapadit la 33 de ani, dupa doi ani de tortura in beciurile Securitatii. Intr-un medalion publicistic dedicat lui Tonegaru, Chihaia a consemnat ca „ni s-a dat un cosciug de la Sfatul Popular, un modest cosciug de brad, care a trebuit innadit, deoarece era prea scurt. Iata, imi spuneam, ti-a fost cel mai bun prieten! Facea versuri, curte femeilor si lupta pentru libertate. Iar acum se descompune incet si imobilitatea lui aparenta nu este decat oglinda unei cumplite risipiri.” Cateva versuri de Constant Tonegaru: „a ramas marea cu limba inghetata pe dig/ cu morunii inauntru ca intr-o vitrina”. Sau „din luna un sambure rosiatic s-a desprins/ poate un doge si-a lasat inelul greu sa cada.”

author avatar
Razvan Ioan Boanchis
1.476 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger