Cantaciosul Smiley si Nichita Stanescu

Romanasului nu-i poti lua placerea de a fi mintit sau escrocat. Se uita, de exemplu, la filme americane cu efecte speciale. Un politist viteaz sare din avion in elicopter. Si tu te intrebi, logic, cat o castiga militianul yankeu pentru o lucrare de calibrul asta. La care dobitocul furajat cu popcorn iti spune „nu, el n-o face pentru bani, el isi iubeste meseria, apara America de oamenii rai si traieste din salariu”. Cateodata, cetateanul fast-food e un prostobou de 40-50 de ani. Il privesti si te intrebi cum a supravietuit in ultimii 28.

La fel se intampla cand vine vorba despre orientarea sexuala. De dragul de a fi „in trend”, multi papagali cu plozi acasa s-au transformat in militanti pentru cauza homosexualilor. In urma cu peste 20 de ani, cand eu le dadeam citate din „Straja dragonilor” a lui Negoitescu (invertit asumat si critic literar prestigios) si scriam ca homosexualii nu trebuie sa faca parnaie pentru orientarea lor, activistii prohomo de azi se intreceau in glumite porcoase, uneori formulate mestesugit. De pilda, „nu toti oamenii au copii, dar aproape toti si-au cunoscut bunicii. Cum ar fi sa se duca unul la bunicul lui, un padurar din Apuseni, si sa-i spuna <<uite, bunicule, baiatul cu barba e iubita mea si i-o indes in laringe?>>” Din 2000 incoace, propagandistii prohomo proveniti din fosti homofobi au parcurs urmatoarele etape. 1)”Nu e treaba mea ce fac ei in dormitor”. 2)”Nu ma deranjeaza daca se tin de mana pe strada”. 3) „Nu e problema mea ca vor sa se casatoreasca” 4) „Nu-mi pasa ca  homosexualii incearca sa adopte copii”. Punctul patru si chiar trei ( la trei e vorba despre mosteniri, despre eventuali nepoti crescuti in mediu conservator si dezavantajati testamentar) nu sunt treaba voastra?

Mai am o observatie. Pana si mesajul de dragoste, in formulare artistica, si-a schimbat orientarea sexuala. Sa luam hitul lui Smiley. Cata arta o contine melodia cu pricina, dar nu asta conteaza. Asadar „stai linistita/ am vrut sa te astept/ nu mai esti binevenita/ am deschis doar sa te intreb/ de unde vii la ora asta?/ pe unde ai umblat/ vii cu haina sifonata si cu parul deranjat!” Versuri de clasa a treia, insa ideea ma intereseaza. Ciufulita se tavalise in lift sau pe bancheta din spate a masinii, iar El, Barbatul, o astepta acasa. Pandind intoarcerea zdrentei, vigurosul mascul croseta sau punea mucenici.

Sa vedem cum era in urma cu vreo 50 de ani, cand barbatul era barbat si versul insemna maiestrie. Nichita Stanescu – am impresia ca pentru Gabriela Melinescu, mi-e lene sa verific. „Singurateca ea ma asteapta sa-i vin acasa, / in lipsa mea ea se gandeste numai la mine, / ea cea mai draga si cea mai aleasa/ dintre roabele sublime. / Ei i se face rau de atata singuratate/ ea sta si spala tot timpul podeaua/ pana o face de paisprezece carate/ sa calce pe dansa licheaua. / Ea spala zidul casei cu mana ei/ si atarna pe dansul tablouri/ ca sa se bucure derbedeul, e-hei/ cazut de la usa-n ecouri. / Ea isi asteapta barbatul betiv/ ca sa-i vina acasa/ si degetele albe si le misca lasciv/ pentru ceafa lui cea frumoasa. / Pregatindu-i-le de dezbatat/ ea tine in boluri si zeama acra/ parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat/ sa nu greseasca barbatul niciodata/ drumul predestinat.”