Fiind mai batran, scriu cu intarziere despre Campania #metoo. Pentru oamenii (cu adevarat inteligenti) care n-au facebook, sunt obligat sa precizez ca #metoo a fost o idee buna.
Persoanele hartuite sexual sau chiar violate se scutura de pudoare si marturisesc ce li s-a intamplat. Dar ideea aia buna s-a imputit repede, ca tot ce e atins de tefelism. Stati linistiti, ca de mine nu a abuzat nimeni, desi, la sfarsitul secolului trecut, Demi Moore si Sharon Stone au vrut sa profite de trupul meu armonios ca sa faca skandenberg cu virilitatea maestrului, la campionatele mondiale de la Ciocanesburg!
Multe, prea multe foste studente la Jurnalistica s-au plans ca le-a inghesuit prin birouri George Pruteanu. Printre ele, si o ziaricioaica blondina si pufoasa, data afara de la Ev.Z. Bambina basoldina are constitutie de spioana (picioare scurte si groase, incoronate de un cur de doua persoane, cu care tefelista diforma poate sa mature, sa stearga urmele) si niste dinti cu care ar fi reusit, pe vremuri, sa composteze bilete pe toate liniile de tramvai. Dar adevarul e ca pedantul Pruteanu, de la televizor, era un libidinos agresiv, in particular. Mi-au confirmat asta doua fete in care am incredere. Una l-a si pocnit. In loc sa-l scuipe. Mi-l amintesc pe Pruteanu in mai multe secvente.
Cum ii lua el apararea lui Clinton, in scandalul cu Monica Lewinsky si cum zicea ca numai ratatii sexual se duc la curve! El si Clinton le cucereau, ce dracu’! Jepcarul nu baga mana in buzunar. El baga mana in posetele victimelor, cand se duceau amaratele la toaleta, sa se spele de spurcaciunea lui. Ce e mai corect? Sa decartezi sau sa iti folosesti pozitia sociala (Puterea!) ca sa babardesti – directori care sar pe subalterne, profesori pe studente, tatici pe bone? Pruteanu era si demagog, si combinagiu. Vin cu exemple. Pruteanu demagog! Andrei Plesu povestea ca, in anii ’90, Pruteanu ii reprosa ca nu o „iubeste suficient pe Ana Blandiana“. Pe urma, Pruteanu a ajuns la „Romania Mare“. Dar in revista cu acelasi nume nu semna, iar Vadim avea boala pe „licheaua asta care se da intelectual subtire“. Pruteanu combinagiu! Intr-o emisiune a lui Iosif Sava, Pruteanu a fost invitat sa-si descrie studentii. A zis asa, nu pot sa uit: „multa caracuda, foarte, foarte putini bunicei si o lumina, un gazetar care va schimba Romania, Gheorghe Voicu!“ Dupa doi-trei ani, l-am cunoscut pe Gheorghe Voicu si il priveam cu mare respect. I-am spus motivul. „V-a descris Pruteanu ca pe Michelangelo!“ Voicu era inteligent si ironic. „Daaaa, Pruteanu avea o rubrica pe care tot voia Cristoiu sa i-o scoata, iar eu insistam s-o pastram, de-aia m-a facut genial!“ Cea mai tare cu Pruteanu a fost la mineriada din 13-15 iunie 1990. S-a ascuns de mineri acasa la Alina Mungiu. Nu vreau sa-mi imaginez ce s-a intamplat acolo, ca se sparie gandul! Cand Pruteanu era pe catafalc, prietena lui Alina Mungiu s-a urcat cu macaraua in copac (un sequoia altoit cu Stejarul din Borzesti) si i-a dedicat necrologul-pamflet „La moartea unui clovn“. Textul semnat de cireasa de pe porc era bine articulat, ticalos, dar bine articulat. Ca si textele si emisiunile lui Pruteanu, ca-l ducea capul pe perversache.
