După stalinism și ceaușism, asistăm la al treilea experiment socialist. E vorba despre eco-trotinetism altoit cu neomarxism glossy și corporatism fanariot.
Centrul Capitalei pietonal sâmbătă și duminică – o rușine! Dimitrie Gusti a gândit Muzeul Satului. Câțiva kilometri mai jos avem Muzeul Țăranului Român. Acum, Nicușor Dan a făcut, pe Calea Victoriei, Muzeul Țăranului de Oraș. Țăranul de oraș nu e pe șaua calului, ci pe șaua bicicletei. Asta se întâmplă doar în week-end. Deocamdată.
Totuși, dacă totul e „pietonal”, dacă îi zicem „zonă pietonală”, atunci biciclozaurii ce caută? Scărpinicii cu șaua sunt pietoni sau cum?
De luni vom vedea iarăși comentarii cretinoid – eco – anarhiste pe centurile de socializare: „aglomerație, aglomerație, mii de mașini pe Calea Victoriei!” Normal că e aglomerație dacă ați transformat a treia bandă de circulație în pistă pentru biciclozauri și pentru trotinetiste menopauzate și cu mărar crescut eco pe turloaie.
Ați desfigurat Calea Victoriei. Pista aia de biciclete e o cicatrice pe obrazul unui bulevard – efigie.
De la mutilarea arterelor istorice să trecem la numele străzilor. Ce facem cu băiatul ăla, cu Protasevici? După ce i-am americanizat numele (Protasevich), am înțeles că avem o problemă în a-i zice „Roman Protasevich” străzii pe care se află Ambasada Bielorusiei. Poate a mai apărut ce voi prezenta eu, dar acum mi-a trimis un prieten „articolul 5 din Hotărârea 31 CGPMB 2003 privind atribuirea sau schimbarea denumirilor de străzi”. La punctul 1.b) scrie că „numele de persoane se vor putea atribui la cel puțin trei ani de la încetarea din viață a acestora”. Să vedem și punctul a) „Denumirile cu caracter artistic, istoric, geografic, militar, politic vor fi de preferință legate de istoricul orașului București sau al țării”. Ce înțelegem de aici? Că „strada Protasevici” ar fi o zombileală ilegală? Dar ce treabă are Clotilde cu legea? Useriștii sunt impenitenți.
Ceea ce a omis Clotilde (de fapt, nu știe nimic despre) este viclenia slavă. Bielorușii ar putea răspunde cu o manevră de zile mari. „Gata, ați schimbat numele? Ambasada noastră e pe strada Protasevich? Excelent, bravo, Clotilde! Atunci schimbăm și noi sediul Ambasadei!”
Clotilde, ai auzit de Piața Jianu – Eminescu – Hitler – Stalin – Aviatorilor? Azi e Piața Charles de Gaulle. Dar de Marian Munteanu ai auzit? Dacă i se întâmpla ceva în 1990, cred că Piața Universității s-ar fi numit Piața Marian Munteanu. Din fericire, Marian Munteanu a supraviețuit și am înțeles toți ce ciocârlie politică își făcuse cuib în barba insurgentului.
Dar de Vasile Roaită ai auzit, Clotilde? A fost considerat erou comunist, însă era sifon al Siguranței. Sute de străzi au purtat numele Vasile Roaită. Chiar și stațiunea Eforie Sud s-a numit Vasile Roaită. Cloti, lasă-ne și du-te! Dacă n-ai trotinetă, urcă-te pe o măturică! Dacă n-ai combustibil, arde niște gunoi! Dacă miroase, înseamnă că e eco.
