Acest articol nu-l va pagubi pe Florin Piersic. Din contra. Imi voi lua eu injuraturi, pentru ca romanii isi construiesc idoli din nimic, dar fac nimicul in mod temeinic si apara cu ardoare fortareata nimicului. Singurii regi pe care ii iubeste poporul roman sunt cei pe care nu ii vede ca sunt goi.
Piersic va trece testul posteritatii. Va rezista datorita filmelor cu haiduci si seriei cu Margelatu. Mie mi-a placut si in teatru, in „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, in rolul Indianului. A tacut toata piesa, a fost expresiv. Problema lui Piersic apare cand vinde apa chioara si macina vorbe nelocuite la tocsoaie. Din punct de vedere al lecturilor, Piersic e ca nisipul Saharei. Blond si pustiu. Autorii din care citeaza sunt Ion Pribeagu, versificator subtire si umorist de cenaclu de bloc, si un epigramist din Cluj, al carui nume l-am uitat. Dar incultura nu-l impiedica sa fie un atlet al superlativelor. Toti carausii de tavi din teatrul si din filmul romanesc sunt geniali. Piersic cunoaste mai multe genii decat muritori. Din nefericire, acest pacat nu-l singularizeaza. La fel sunt si multi analisti, ziarici si vorbeti de televizie, care, pe unde au fost, s-au ciocnit numai de genii. Dar daca ii pui sa intre in bibliografia geniilor, imparatii grandilocventei iti zic „lasa, dom’le, ca stie toata lumea!”. Da, dar voi nu va incadrati in „toata lumea” aia! Efectul superlativelor? Caricaturizarea celui elogiat. Daca eu spun ca „Basescu e un zeu al relatiilor cu tiganii” si ca „Ponta e un titan al doctoratelor luate pe bune” — inseamna ca-i laud?
Dar sa va demonstrez concret impostura lui Piersic. Ecaterina Oproiu este un prestigios dramaturg si critic de film. In cartea „Jurnal 2” (am prezentat o intamplare, cu Petru Dumitriu, si din din „Jurnal 1”, confesiunile fiind tiparite la Editura „Semne”, unde am scos si eu „Miorita si cantaciosii” si „Nemernicii Supremi”), Ecaterina Oproiu povesteste ca, in anii ’50, a fost asistenta la cursul de Istoria Cinematografiei. Piersic ii era student. Si acum, dezvaluirea! „Piersic n-a calcat niciodata la cursul de Istoria Cinematografiei, dar, de cate ori ma zarea, explica multimilor ca eu am fost, pentru Istoria Cinematografiei, cam ce-a fost Nicolae Iorga pentru Istoria Romaniei…” Quod erat demonstrandum, multumesc! Piersic este cel mai mare alpinist din Istoria Cinematografiei. El nu se teme de inaltimile ridicolului si escaladeaza toti versantii jenibilului.
Domnule Razvan Ioan Boanchis, va citesc de foarte multa vreme si, chiar daca n-am fost intotdeauna de acord cu ideile dumneavoastra, intotdeauna lectura mi-a facut placere datorita stilului, modului in care scrieti. Din pacate constat in ultima vreme la dumneavoastra tendinta de a va asemana cat mai mult cu un slugoi jenant de labeunu, slugoi care face tot posibilul sa atraga atentia prin jignirea fara noima a valorilor acestui neam. Acest articol in care il tavaliti pe Florin Piersic seamana cu mizeria scrisa de CTP la adresa lui Mircea Diaconu. Daca acolo mai exista o explicatie cat de cat logica, Mircea Diaconu deranjand evident prin prea mult bun simt in politica, acest atac marsav la adresa lui Piersic n-are nici o noima. Dumneavoastra ati vazut „Straini in noapte” sau „Peer Gynt”? De „Idiotul” sau „Oameni si soareci” n-are rost sa va mai intreb…L-ati auzit vreodata pe marele actor recitand „Repetabila povara”, capodopera paunesciana, sau versuri ale marilor poeti rusi? Florin Piersic inseamna mult mai mult in teatru decat „Zbor deasupra unui cuib de cuci”… Bineinteles ca pe dumneavoastra nu va intereseaza amanuntele, important e sa demolati. Exista doua posibilitati: fie ati scris articolul la comanda, ceea ce e grav, fie l-ati scris nefiind informat suficient, ceea ce e si mai grav. Si ar mai fi ceva: daca ati fost la sprit cu Fanus Neagu nu inseamna ca aveti legitimitatea de a murdari pe oricine…