Cabaret si patrioteala

Chiar si in ultimii ani ai lui Ceausescu, la Bucuresti inca exista cabaret de clasa la Melody, la Athénée Palace, la Nord, la Salonul Spaniol si la Bulevard.

Din ’94-’95, barurile cu program (balet, soliste, iluzionism) au cam disparut. Le-au scos de pe piata paduchelnitele cu stripteuze sunculoase, agatate de bara. Prin 2000 si ceva, cabaretul a reaparut, timid, si n-a rezistat. La Salonul Spaniol, de pilda, a tinut  vreo doua luni, in serile de joi, vineri si sambata. Un prieten, bine infipt si pe timpul lui Ceausescu, si dupa ’90, mi-a dat telefon. „Diseara, mergem la program, ca pe vremuri!”. Am ajuns in subsolul de la Spaniol si eram doar noi doi. A trecut vreo ora si nu venea nimeni. Prietenul meu l-a intrebat pe patron cand incepe programul, cand ies pe scena balerinele inalte, suple, cu pene, cu paiete. Foarte ceremonios, amfitrionul a raspuns „domnu’… dumneavoastra n-ati fost atent cand ati vorbit cu mine la telefon. Avem program doar joi, vineri si sambata. Azi e miercuri”. Invins, prietenul a mai facut o incercare. „Bine, dom’le, nu-i program, nu-i program! Dar macar o repetitie?”. Balerinele, fete destepte, n-aveau nevoie de repetitii. Apevistii au. Ieri, se pregatea mareata defilare de 1 Decembrie si s-a sugrumat traficul in Bucuresti, pentru ca militarii (la cadrele superioare, la batranii bugetofagi ma refer) au uitat si manifestatiile, si repetitiile de anii trecuti. Se jucau de-a soldateii, de-a patrioteala, de-a uite NATO, nu e NATO, de-a fasolea la cazan, iar noi injuram in masini. Politicienii n-au ripostat. Normal. Si ei umbla cu patria in gura, intr-o tara unde votul e o vrajeala, in loc sa fie un contract pe care niciun bucurestean n-ar trebui sa-l semneze, pe 9 decembrie.