Bravo, UDMR!

Eu nu votez pentru posete, borduri, stenograme si acronime tampite (ARD), nici pentru frane istorice ca bestia propagandista Iliescu Ion.

Mai aveam, desigur, 3 variante. Jenibile. 1. Sa-mi anulez votul. Asta-i o vrajeala, un fel de du-te sa iei paine, dar te intorci fara paine! 2. Sa pun stampila pe unii fara sanse. Idem cazul 1 — ia painea, nu-i painea! 3. Sa aleg PPDD. Nu, merci! Am intalnit destui borfasi la viata mea, dar nu mi-au cerut votul. Sa-l dau unor interlopi pe care nu-i cunosc? Hai, ma, nici chiar asa! Drept pentru care am stat acasa si ma felicit. Dupa ce Ponta a tribulat ceva despre „predictibilitate” (ce-i aia, ma, ce-i aia?), ne-a anuntat ca UDMR intra la guvernare. Putea sa nu se precipite ca un „carlan” (citez din Iliescu Ion) si sa ne dea vestea peste o saptamana. N-are nici macar scuza lui Basescu — „solutia imorala PC” — fiindca a prins un procent peste 50%. Ce a reusit prin asta? Sa-i faca jocul lui Basescu, pentru ca multi liberali s-au suparat. In ceea ce-i priveste pe unguri, zicea bine Fanus Neagu, atunci cand il dezamageau ai lui. „Data viitoare, votez UDMR, ca sunt oameni seriosi!”. Nu voi mai strica hartia povestind despre Schengen. Ori  despre regionalizarea pe care oricum o vor obtine. Ma intreb cum a fost posibil ca duminica, la ora 9 seara, cand scorurile tuturor partidelor variau cu 3-4 procente, UDMR sa intepeneasca la 5%? Mai aparea cate un 5,1 sau 5,2, dar niciodata 4,8 sau 4,5. La revolutie, ungurii sareau un pic de  5%. De atunci, batranii s-au cam dus pe cale biologica, tineretul a sters-o la munca in Ungaria, Austria sau Germania, iar familiile maghiare nu se inmultesc ca moldovenii. Au maximum 2 copii. In consecinta, ii felicit pentru acest 5% care-i trimite pentru a enspea oara la guvernare. Probabil ca asa se puiesc si brazii pe care i-au taiat udemeristii in Harghita si Covasna. Padurile nu mai sunt, dar au crescut niste conturi.