Recapitulare. Decembrie 1989. Comunistozaurul Iliescu Ion preia Puterea și se înconjoară imediat de foști tovarăși, teoreticieni ai marxism-leninismului și ai economiei planificate. E vorba despre Dan Marțian, Vasile Văcaru, Alexandru Bârlădeanu. Deasupra lor, ca reflector doctrinar, Silviu Brucan. Băieții încep să o scalde ideologic. Nici comunism, nici capitalism, ci tranziție.
E cunoscută repulsia lui Iliescu față de Biserică – „sunt liber-cugetător” și alte abureli din astea de plenară. Dar Iliescu și acoliții lui nu s-au atins de Biserică. Sigur, nici n-au sprijinit-o. Dacă Iliescu ar fi vrut să o sprijine, s-ar fi ocupat, imediat după preluarea Puterii, de moștenirea lui Șerban Cantacuzino. În curtea Palatului Cotroceni se află Mănăstirea ctitorită de Șerban Cantacuzino. Un președinte patriot și cărturar ar fi renovat Biserica și ar fi redat-o măcar circuitului muzeal, dacă nu celui religios. Tot Șerban Cantacuzino a tipărit și Biblia de la București (1688), aceea fiind prima traducere integrală a Bibliei în limba română. Biblia lui Șerban Cantacuzino este o capodoperă, o comoară națională.
Și cum scriam, Iliescu și acoliții nu au ajutat Biserica, dar nici nu au obstrucționat-o. I-au lăsat pe preoți să se descurce și au mers pe blat, fiindcă feseniștii de la vârf erau coarde bătrâne și cunoșteau o vorbă veche din politică – „pledoariile celor înfrânți nu fac decât să sublinieze înfrângerea.” Oamenii pierduseră, aparent, partida, dar erau tobă de materialism dialectic și știau că în fizică (Niels Bohr, de pildă), dar și în vechea filozofie indiană sau chineză, dialectică înseamnă și complementaritate, și dialog între Divinitate și lume. Adică, mai simplu, erau bagabonți cu școală și o dădeau cum voiau ei. Făcuseră comunismul la zi. Și prosteala numită tranziție – tot la zi.
Pluseriștii au făcut anticomunism la seral și fac neomarxism tot la seral. Așa se explică prigoana Creștinilor în Săptămâna Mare. Așa ceva nu s-a întâmplat nici pe vremea turcilor, care i-au lăsat pe ortodocșii de pe pământurile noastre să ridice Biserici, cu o condiție: să fie mai „scunde” decât geamiile. Așa ceva nu și-a permis nici Ana Pauker. Staliniștii i-au arestat pe „chiaburi” și chiar pe țăranii mijlocași (habar n-au neomarxiștii atei cine erau țăranii mijlocași), dar nu s-au atins de enoriași în Noaptea de Înviere. Așa ceva cred că nu s-a mai petrecut de 2000 de ani.
În aceste condiții, vreau să felicit, pentru prima dată, Guvernul României. Știți de ce e bun compromisul dintre Biserică și Guvern, tradus „iei Lumină, dar nu iei Lumina în Noaptea de Înviere?” Polițistul sau jandarmul îți aduce Lumina, foarte bine. DACĂ ERA PE DURITATE, CREDINCIOȘII S-AR FI DUS ORICUM LA ÎNVIERE, IAR JANDARMII AR FI FOST OBLIGAȚI SĂ-I AGRESEZE ÎN APLAUZELE PLUSERIȘTILOR CARE SE EXPRIMĂ ÎN GIBONEZĂ CORPORATISTĂ.
Oricum, pentru ce au făcut în Săptămâna Mare, le transmit pluseriștilor și rockerilor că mă gândesc dacă să scriu și eu la fel, de acum încolo, despre salamandrele oengiste care au profitat de moartea nevinovaților de la Colectiv. Deocamdată, vă invit să căutați pe internet două texte ale mele despre rockeri – „Generația Boicot are creierii compot” și „Nu mai comparați Colectiv cu molima Coronavirus”.
HBO a dat iarăși filmul „Colectiv”. Ca să fie clar, nu am azi păreri despre film și despre mesajul lui vienez. Dar trebuie să salut prestația actorilor Cătălin Tolontan și Vlad Voiculescu. Au jucat bine, bine, bine, au jucat aproape la fel de bine ca Laurel și Hardy în „Stan și Bran în Legiunea Străină”.
