AcasăEditorialRazvan Ioan BoanchisBalaci, marele pictor la lumina unei lacrimi verzi

Balaci, marele pictor la lumina unei lacrimi verzi

La lumina unei lacrimi verzi, pe stadionul din Craiova ne-am despartit de un pictor al fotbalului. Coplesita de sculptura taranului genial din Oltenia de Nord (Brancusi), lumea uita ca Oltenia de Sud a dat mari pictori. Tuculescu, Baba, Sirato vin chiar din Craiova si la cat de bramburit sunt eu, cred ca am uitat cel putin unul.

Marius Bunescu, un pictor oltean important, din Caracal, spunea ca N. Grigorescu, Luchian si Andreescu au fost atat de mari pentru ca au inteles sufletul poporului roman. Grigorescu i-a pus pe panze poezia, Luchian bucuriile cromatice, iar Andreescu i-a zugravit durerile. In fotbalul din Sudul Romaniei, de la Craiova la Pitesti si pana la Constanta, Balaci a pictat pentru romani ce n-a apucat sa termine Dobrin, iar Hagi a pictat ce n-a apucat sa termine Balaci. Opera e neterminata si azi, dar fara ei trei, poate si fara Dumitrache, Marcel Raducanu si Cartu, nu ar fi existat nici sevaletul. Am uitat cativa artisti si imi rezerv dreptul la revenire, daca va fi cazul si sigur va fi. Un Dumitru, un Orac, un Lupu, un Ilie Dumitrescu sau un Adrian Ilie ar avea toate motivele sa imi bata obrazul.

Despartirea de Balaci inseamna si altceva. Nu toti baietii din generatia mea s-au realizat profesional, financiar sau in familie, dar Balaci i-a inzestrat cu amintiri bogate. Ilie a fost un artist – luptator care nu s-a dezmintit niciodata. Pana si moartea lui a insemnat un dribling in mare viteza si s-a petrecut intr-o dimineata de duminica, la ora la care oltenii, in urma cu 30 de ani, se pregateau de nunta, de nunta pe Stadionul Central, ca-i chema Ilie la nunta cu ispita, unde muzica lui Tudor Gheorghe si versurile lui Adrian Paunescu incepeau sa se faca auzite dupa ce dadea Balaci tonul. Cand s-a intors de la Leeds, unde pentru prima data niste romani batusera niste englezi pe terenul acestora, Ilie a iesit pe Central, la incalzirea dinaintea unui meci de campionat, cu o palarie de cowboy. Se spune ca singurii cowboys din Europa sunt la Camargue, in Sudul Frantei, pe cele mai intinse vai saline din Europa. Acolo, in Delta Camargue, printre pasari flamingo roz, fermierii imbracati exact ca in filmele western calaresc armasari albi si imblanzesc bivoli. A avut si Oltenia un cowboy care a cumintit bivolii trufasi de la Leeds. Cowboy? Mai degraba toreador. Pe vremea lui Balaci, la Craiova a fost corrida. Dar n-a interzis-o Statul, ca in Spania. Refuz sa dezvolt, azi, pentru ca nu vreau sa imi amintesc cum a plecat Balaci de la Craiova, si ca fotbalist, si ca antrenor.

Am ramas dator cu o explicatie. Am scris ca pana si moartea lui Balaci a fost un dribling in mare viteza. Exista mari fotbalisti despre care stim ca sunt bolnavi ori au probleme financiare si gasim explicatii cand ei se duc unde se duc. Despre Balaci stiam ca e sanatos si sta bine cu banii. „Si atunci de ce a plecat asa brusc?” Fiindca Ilie Balaci nu opera cu logica omului comun si nu dadea socoteala nimanui.

author avatar
Razvan Ioan Boanchis Publicist-comentator
Publicist-comentator la "Național" din 1997. Ziarist original și de contra-opinie. Autor a zece cărți. I s-au decernat numeroase premii jurnalistice și literare. Îl citesc cu plăcere chiar și cei care nu îi împărtășesc părerile. Uneori, nici el nu e de acord cu el.
1.648 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger