Mediul de afaceri din Romania e tuns nula na nula, dar inca facem niste talente de parca am avea coafuri ca formatia Boney M, din copilaria mea. Am inceputa cu frizeria. Romania — la frizerie!
Frizerul meu, meserias bine cotat in centru, nu prea are ce tunde la mine. Cand o dai spre chelie, te aranjezi, la doua saptamani, pe laterale, unde ramasitele de carlionti cresc mai repede, si-ti aduci aminte cum era pe vremea cand veneai o data pe luna si-ti aduna frizerul parul cu farasul. In timp ce retuseaza-egaleaza ceva aproape invizibil, Figaro de sectorul 1 are timp si de o analiza de business mai cinstita decat pelteaua mestecata la posturile de stiri de catre pertinentii de serviciu. „Ar fi misto daca ar aparea zilnic un client nou in salon. Dar prinzi 10 premiere pe luna. Important e sa-i pastrezi pe cei vechi. Numai ca unii s-au tirat in strainatate, altii sunt la puscarie, in fiecare saptamana vad la televizor ca DNA mi-a mai saltat un musteriu, iar cei mai multi nu mai au bani, pentru ca i-au spart imobiliarele. Terenarii erau cei mai buni platitori. Ce trabucuri, ce toale, ce masini! Ei s-au curatat primii. Au facut credite ca sa mai ia un teren-doua, preturile pamanturilor au scazut de sapte-opt ori si au fost ingropati de banci. Cred ca din 2010 incoace am pierdut mai mult de jumatate dintre clienti”.
La fel s-a intamplat cu destule restaurante si cafenele. Existau localuri care traiau de pe urma a trei-patru greuceni. In jurul lor se strangeau alti terenari, politicieni, avocati, turnatori. Incepea sa le placa si invitatilor, asa ca seara isi aduceau si ei nevestele, amantele, atarnatorii. Astazi, stabilimentele alea se tarasc, o gramada s-au si inchis, iar baietii de sampanie au disparut din oras. Unii sunt in puscarie, cei mai multi in faliment. Iar cei ajunsi lefteri nu ies din case — daca mai au case — pentru ca-s ingropati in datorii.
Doar nu va inchipuiati ca presa o duce mai roz! Fermenteaza in aceeasi galeata. Zilele trecute, am citit pe ultima pagina din „Ziarul Financiar” o stire despre „o investitie de 200.000 de euro”. Sa-mi aratati si mie in „Financial Times”macar un rand despre o ciungarie de 200.000 de euro! Si va garantez ca toata combinatia din „Ziarul Financiar” se ridica la maximum 50.000 de euro. Un particular din Canada, adica un nene de pe strada, a gasit doi pulifrici din Bucuresti, recrutati din categoria idiotilor care au plans cand a murit Steve Jobs, si a promis ca le scapa niste ciumindei pentru o aplicatie pe telefon, cuptor cu microunde, fier de calcat, nu mai stiu exact.
Dar mizele noastre mici nu ne impiedica sa elucubram la tocsoaie despre Fonduri de Investitii straine, dornice sa-si frece curiozitatea si timpul prin Romania. Fondurile de Investitii serioase au cumparat din Romania doar titluri de Stat cu randament mare. Nu ma pricep, dar cuvantul randament, asociat cu Patria, imi provoaca un entuziasm iremediabil.
